Se făcuse o tradiţie din zilele astea de 22 ianuarie, erau menite să fie dureroase, ghinioniste, enervante etc. Astăzi nu a fost cine ştie ce dramă, a fost cam ghinionistă (am ratat un film la cinema city pentru că ne-am ameţit cu locul întâlnirii, apoi cu tramvaiul care a ocolit tot oraşul până să ajungă la mall) şi mi-a lăsat un gust amar ideea că acum trebuia să fiu în altă parte, nu în Iaşi, singură.
