Tag-Archive for » viitor «

4 ani cu blogul meu

Acum 4 ani, în 2007, am început acest blog (mă rog, altul, nu era de la început andreeam.net) cu melodia asta:

Era dintr-un film care mi-a plăcut foarte mult – If only :)

Țin minte că prima temă a blogului de atunci… era ușor transparentă și cu o lalea fixă în stânga. De ce vă spun de temă? Citeste in continuare… »

Viitorul apropiat

Vă invit la concursul organizat de mine, prin Karis Metal :) Se desfășoară pe Facebook, toți care aveți animăluțe de orice fel (broscuțe, hamsteri, cai, pisici, reptile etc.) puteți participa, postând o poză amuzantă cu el (o poză pt. fiecare animal, dacă aveți mai multe).

Detaliile le găsiti aici.

În altă ordine de idei… iar s-a cam stricat vremea, e înnourat, soare doar din când în când. Dar duminică a fost frumos și se spune că așa va fi și de Paști. Ceea ce e bine, aș vrea să ies din casă vacanța asta, să mai văd ce mai e prin Botoșani.

Plimbarea recentă la Grădina Botanică mi-a amintit cât de frumos e să ieși în aer liber, fără un scop anume, doar să te plimbi, să admiri, să-ți bată vântul părul. Dacă ai și companie, cu atât mai bine.

Posibil s-o aduc pe Miura după vacanță, dacă nu va ploua… Sunt sigură că în vreo săptămână după ce o aduc voi regreta decizia asta, că va fi neastâmpărată, dar deh, e riscul meu. Nu se poate și cu câine și cu liniște totală :P Iar dacă n-o să am companie de plimbări… rămâne mereu soluția de rezervă adică ea. Da, sunt nașpa, îmi folosesc câinele.

Am fost azi până la gară cu ceva treabă, hm.. a răscolit treaba asta ceva amintiri, n-am mai fost demult cu trenul undeva. Pe măsură ce trece timpul și creștem, se schimbă tot mai multe lucruri. Dar nu vreau să mai intru în subiectul ăsta.

Sunt nerăbdătoare să ajung la Cluj. Mă tot uit pe site-urile de joburi, să văd care e situația acolo, ce pot găsi, mă uit pe site-uri cu anunțuri imobiliare, să văd cam pe unde pot sta și care sunt prețurile, sper să nu mă grăbesc. Pățesc deseori ca atunci când îmi plănuiesc ceva (”pe 1 mai mă duc la mare”), cumva, ceva, se întâmplă și nu mai iese treaba așa. Dar în principiu… acolo cică ar fi viitorul meu.

Viitorul tău cum sună? :)

Despre viață.

E grea viața.

Mă doare să văd cupluri fericite, mă doare să aud că oamenii se despart sau divorțează. Prima parte e ok, îmi va trece și îmi va plăcea să văd din nou iubire în jur, prin parc etc. A doua parte… mă înspăimântă.

Am câteva cunoștințe care divorțează acum, cu copii sau fără, oricum la o vârstă la care nu mai ești nici la începutul tinereții, nici entuziasmat, atunci când mai mult rămâne respectul și ideea de împreună decât iubirea efectiv. Dar mă face să-mi dau seama ce greu este să întâlnești persoana potrivită, să fii sigur că e aceea, să nu te trezești peste 15-20 de ani că nu l-ai cunoscut sau că se schimbă drastic. Să trebuiască atunci să pui punct și… ce faci? Unde apuci să mergi, cum să treci peste ideea că a trecut viața pe lângă tine și să regreți tot ce ai făcut (sau ce n-ai făcut..)?

Mă tem tare… după ce îmi povestea astăzi o doamnă necazurile ei și cum simte că se uită în urmă și n-a făcut nimic cu viața ei, mă tem de același lucru. Că poate voi lua deciziile greșite, că la cum sunt eu și cum mă atașez poate voi alege o persoană nepotrivită, că mă voi trezi singură la un moment dat, că voi regreta tot ce am făcut sau ce n-am îndrăznit să fac.

E bine când ești mic, cu părinții. Aceia nu poți să-i schimbi, dar indiferent cum sunt ei, tot te simți așa puțin protejat că… totul ți-e dat cum e și nu depinde de tine.  Dar mai apoi când începi să-ți alegi tu drumul în viața… De ce nu suntem cumva îndrumați un pic cam cum ar fi dacă..? Văzusem în Friends zilele trecute și mai demult în One tree hill un episod în care ar fi arătat ce s-ar fi întâmplat dacă personajele rămâneam cuplate incorect sau fiecare avea alt job. Așa de tare aș vrea și eu să văd ceva de genul.

E ca în Solitaire, o greșeală cât de timpurie îți face jocul să moară, dar nu imediat, ci la final. Așa și în viață.. ai luat o decizie majoră proastă, ajungi târziu să realizezi că n-a fost bine, iar timpul nu-l mai poți da înapoi, viața nu ți-o mai recuperezi, va trebui să trăiești cu ce ai făcut și ce ai (sau n-ai…).

Cred că de asta se sinucid persoanele mai în vârstă, că nu pot să treacă peste faptul că lucrurile nu au mers cum visăm toți, să fim sănătoși, să avem un job care să ne placă, să ne găsim perechea, să avem copii, aceștia să fie oameni buni și să-i vedem căsătoriți și fericiți. Iar noi… să ne trăim bătrânețea cu persoana aleasă.

Și dacă găsești persoana aia și totul merge perfect, iar printr-un accident nenorocit, ea moare, cum poți trăi cu asta? De ce se întâmplă asemenea nefericiri?

Îmi pun multe întrebări ”existențiale”, mă frământ, mă tem de viață.

Ca anul acesta…

Photobucket…niciodată. Sau ar trebui să spun semestrul acesta, că al doilea nu știu încă cum va fi. Dar acesta e greu… multă materie, unele foarte grele și încurcate, altele ok. Ideea e că acum e și presiunea pentru licență. A nu, nu mă refer la lucrul pentru licență, se găsește timp pentru asta. Mă refer la faptul că acum trebuie să trec toate materiile (în special laboratoarele, că examenele le mai pot da în restanțe), altfel… s-a dus licența din vară, bun venit licență la anul!

Da, e mare stresul, mai ales la o persoană ca mine. Am mai scris că urăsc că-s pesimistă, timidă uneori, emotivă nu? Ei bine, când e vorba de susținut teme/referate etc., treaba asta contează a năibii de mult. Dintre două persoane, una ca mine și altă poate cu aceleași cunoștiințe, dar cu puțin tupeu/curaj, cu puțină obișnuință în a vorbi, chiar dacă mai scapă și prostii, cine credeți că are de câștigat?

Asta e, încerc să mă obișnuiesc și cu ideea că poate se termină rău semestrul ăsta… Singurul lucru de care mi-ar părea rău e că aș vrea să plec din Iași la vară, spre Cluj. O nepoțică sau un nepoțel mă va aștepta să-i croșetez botoșei ;;)… sau cine știe, să-i fac niște chestiuțe drăguțe. Nu dau detalii multe acum, dar am în minte o mică afacere, care să-mi pună la muncă și partea mea creativă și artistică, care de atâta cod a amorțit… Iar mie îmi este dor de ea.

Pregătirile sunt în toi, după sesiune mă apuc de treabă și bineînțeles, voi anunța și aici despre ce e vorba, la momentul respectiv. Cu urlete și trâmbițe! :P Cred că va fi ceva original în România, eu am tot căutat pe net și n-am găsit nimic asemănător. Știu, vă stârnesc mai mult curiozitatea, știți voi: Vineee, vineee! … Va urma…

Gata, e timpul să revin la cursurile de .net, mâine e primul examen (deși nu e sesiune), marți o altă temă decisivă în promovarea unei materii, joi altă temă, vineri alta. Iar de luni iar examen, dar și marți… și miercuri! Yeah, cineva ne iubește tare… și pe noi și pe somnul nostru.

Baftă și vouă copii, sunt sigură că nu sunt singură singura…

PS: Vreau și eu culoarea de păr a gagicii din imagine! Cândva o să fac și nebunia asta.

Foto.

Împreună.

Photobucket

Am căutat prin puținele mele melodii rămase în laptop (am făcut ordine mai demult, din mii au rămas maxim 1000 cred) una care să… transmită ce voiam eu să transmit. Măcar prin titlu, că nu la toate îmi aminteam imediat versurile, trebuia să încep să le fredonez.

Nu am găsit-o. Am găsit câteva în schimb.
Scorpions – Still loving you + versul I will be there, I will be there.
Semnal M – Spune-mi cine ești – Nu trebuie să-mi spui și nici nu trebuie să-mi demonstrezi nimic. Eu știu cine ești.
Peabo Bryson & Regina Belle – A Whole New World – asta vom construi în curând :)
Natasha Bedingfield – Still here – eu, indiferent… + Not givin’ up
Mihaela Runceanu – Fericirea are chipul tău - mai are rost de cuvinte?
Michael Jackson – You are not alone
Michael Buble – Everything – tura asta pentru versuri + When you’re smiling – zâmbesc și eu, deci zâmbește!
Leona Lewis – Better in time – așa vom fi, cu fiecare lovitură, succes sau pură experiență și în plus vom fi (Jack Johnson ) – Better together
Eminem – Not afraid – așa trebuie să fim când ne gândim la viitor
Dar si Scorpions – Wind of change – pentru că va veni la un moment dat o schimbare, aceea pe care o așteptăm, să ne aducă liniștea.
Și amintește-ți că în orice situație… take my hand… (Bon Jovi -) We can dance

Categoria articolului: Ei sunt…

Titlul articolului: Împreună.

Da. :)

Categorii: Ei sunt...  Etichete: , , ,  Un comentariu

:)?

A venit toamna, bineînțeles, în culorile ei… alea arămii, maronii, cu chestii uscate, fără viață.

Viitorul e aproape și totuși atât de departe… Aș vrea să mă gândesc peste ceva timp la perioada asta și să zâmbesc. Să zâmbim…

Mi-e dor să zâmbim :)