…contează, dacă vine de la fiecare.
Sunt Sabina, am 19 ani si sunt studenta in anul I la Facultatea de Medicina, Iasi. Acum o luna, dupa o criza de pierdere a cunostintei facuta in plina stare de sanatate, am fost diagnosticata cu tumora cerebrala fronto-parietala dreapta.
Poza RMN Citeste in continuare… »
Am avut recent o discuţie şi am realizat ceva de la o întrebare simplă şi un răspuns sincer.
”De unde eşti?”
”BotoşaniAbia aştept să plec de aici”
Oraşul nu contează. Adică nu e vorba de Botoşani neapărat, ci în general de oraşele mai mici sau… sau nu. Cred că şi cei din oraşe mai dezvoltate vor să plece. Doar că ei aspiră direct poate la oraşe din afară.
Oricum, ideea e că vrem să plecăm majoritatea, din oraşele noastre natale. De ce? Citeste in continuare… »
Cred că toţi am spus, măcar o dată în viaţă: ”Eeeh, când o să fiu eu mare/când o să fiu eu în situaţia aia, n-o să fac/fiu aşa”.
Te gândeşti la nişte neplăceri cu ai tăi şi spui că tu n-o să fii aşa cu copiii tăi.
Te gândeşti la certurile alor tăi, între ei, şi spui că tu vei şti să gestionezi bine conflictele cu soţul tău.
Te gândeşti la toate ştirile cu violenţă în familie şi spui că tu vei pleca la prima abatere de genul ăsta.
Te gândeşti la divorţul pe care l-ai fi vrut când auzi de cazuri nefericite şi spui că tu nu vei sta cu partenerul doar de dragul copiilor.
Câte din astea (sau altele de genul) se împlinesc? Unde se termină naivitatea? Unde începe răbdarea? Unde se termină?
Cum ştii dacă faci lucrurile bine şi dacă e alegerea cea mai bună? Cum eviţi regretul ulterior? Citeste in continuare… »
Ce-as face daca as afla ca as muri maine?
Aşa sună leapşa de la Laura, la care mă gândesc de vreo 2 săptămâni… şi la care încă nu am găsit ceva ce merită fi scris.
Dar totuşi scriu acum pentru că am realizat că oricât m-aş mai gândi nu voi găsi nici un răspuns satisfăcător.
M-aş panica. Asta aş face… Aş simţi că Citeste in continuare… »
M-am pornit ziua din Iaşi, am ajuns noaptea. Cum aşa, dacă drumul are doar 2 ore?
Ok, n-a fost chiar noaptea, doar întunecat afară. De fapt era ora 17 doar. După o oră şi ceva de drum deja mă uitam pierdută pe geam, gânduri şi gânduri în minte, copacii treceau grăbiţi, casele… ehehe… casele dezvăluiau ceva.
Fracţiuni de secunde din viaţa unor oameni. Oameni necunoscuţi, simpli, vieţi… normale şi banale, în acele secunde. Fiind întuneric afară, lumina în casele respective era aprinsă. Cu perdea sau fără, geamurile lăsau privirile să invadeze camerele. Autocarul, în schimb, nu lăsa să se întâmple asta prea mult. Astfel, apucam să văd cum un nene stă pe fotoliu la televizor, un alt nene era cocoţat pe-un scaun şi încerca să schimbe un bec, etc. Lucruri banale.
Mi-au amintit în schimb de ceva… sau cineva mai bine spus. Citeste in continuare… »
Dacă ești în căutare de un animăluț adorabil, contactează-mă și îți arăt "oferta", cel puțin din Iași.
Pisicute 3-6 luni - Iasi
Relatii la 0741 271 745, între orele 15 – 21.
