S-a dus o zi bună. Și încă începută devreme, pentru vacanța în care sunt. M-am trezit la 8, dar măcar am rezolvat cu actele la gândacu’ meu. Am mai păcălit un somn de la 10:30 la 12:30, apoi s-a mai rezolvat una alta în legătură cu viitorul apropiat.
Am reușit să ajung și la poligon cu Miura (btw, care aveți câini, aduceți-i la socializare pe acolo 
), unde s-a jucat cu un pui de 4 luni de labrador superb, timp de vreo oră jumătate. Nici nu știu când a zburat timpul.
Și cum e marți seară (nu că ar avea vreo importanță anume, dar trebuia o scuză) și gagiu-miu mi-e prin oraș, am ieșit și noi la plimbare/terasă/cină.
Și cum putea să se termine mai frumos seara, decât să Citește în continuare… (^_^)
Pur și simplu pentru că nu mai există una plină.
Ce trist. Ce trist să vezi cupluri pe care le știai ca fiind solide, amuzante, cu tachinări drăguțe, cu mulți ani împreună în spate și cu copii mari cum ajung să se certe continuu, să le fie rușine unuia cu celălalt, să fie unul cicălitor, bădăran sau guraliv atunci când nu trebuie.
Cât de des ați auzit prin jur: ”Lasă fata/băiatu în pace!”, ”Nu mai bea!”, ”Nu te mai băga în viața omului”, ”De ce ai cheltuit banii ăia?” ? Citește în continuare… (^_^)
V-am povestit recent de legenda Degetele și v-a plăcut.
Acum am citit o povestioară nouă de la aceeași persoană Sa vedem dacă are același efect 
BISCUIȚII
O tânară stătea și aștepta avionul în sala de așteptare a unui aeroport mare.
Pentru că trebuia să aștepte mult timp și-a cumparat o carte și un pachet de biscuiți.
Ca să treacă timpul mai ușor, s-a așezat în sala de așteptare VIP și a început să citească.
Lângă ea, pe scaunul alăturat erau biscuiții și pe următorul scaun era un domn care citea ziarul.
Când a început pachetul și implicit primul biscuit, domnul de alături a luat și el unul. Ea s-a simțit indignata, dar n-a zis nimic și a continuat să citească. În interiorul ei își spunea: Citește în continuare… (^_^)
Astăzi, o zi tristă și totuși… am aflat un lucru frumos. Așa, simbolic.
Tristă pentru Mădălina Manole. Încă îmi amintesc cum râdeau ai mei de mine că le spuseseră un vecin cum m-a văzut urcând scările (stăteam la et. 3) și cântam ”Fată dragă, nu fi tristă”, pe la 4 ani așa, eram mică… Sau cum cantam prin casă, în fața oglinzii, cu peria de păr drept microfon. M-a șocat complet vestea, am citit de vreo 3 ori titlul de știre și tot nu vroiam să cred. Atât de tânără, de frumoasă, de proaspătă mămică… Îmi pare rău, tare rău… Și mai rău îmi pare de faptul că, din moment ce a recurs la așa gest, trebuie să fi fost destul de… nefericită.
Cât despre întâmplarea frumoasă, am aflat-o pe forumul Irinei Reisler:
“Degetele – Legenda chineză
Ştii de ce inelul de logodnă se pune pe al 4-lea deget?
Există o legendă din China care poate să explice asta într-un mod foarte frumos şi convingător. Citește în continuare… (^_^)
…contează, dacă vine de la fiecare.
Sunt Sabina, am 19 ani si sunt studenta in anul I la Facultatea de Medicina, Iasi. Acum o luna, dupa o criza de pierdere a cunostintei facuta in plina stare de sanatate, am fost diagnosticata cu tumora cerebrala fronto-parietala dreapta.
Poza RMN Citește în continuare… (^_^)
S-a dus o zi bună. Și încă începută devreme, pentru vacanța în care sunt. M-am trezit la 8, dar măcar am rezolvat cu actele la gândacu’ meu. Am mai păcălit un somn de la 10:30 la 12:30, apoi s-a mai rezolvat una alta în legătură cu viitorul apropiat.
