Teoretic, ieri a fost prima zi de şcoală. Practic, a fost azi. Pe lângă multe alte noutăţi, să vă povestesc despre familia mea ce-i trece prin cap noii directoare (adică fosta directoare adjunctă, adică pe jumătate cum ar fi): UNIFORME.

Bine tanti, sincer nu mă deranjează (foarte tare) ideea uniformelor. Sunt conştientă că, în modul în care se prezintă elevii elevele astăzi, e cam necesar. DAR vorbesc de uniforme drăguţe, plăcute, şi la vedere şi la material şi la croială. Poate ceva mai scumpe, dar scuză-mă, le porţi un an întreg, 7 ore la şcoală, SE MERITĂ.

ÎNSĂ, cu ce a venit azi o tanti să ne ia măsuri pentru aşa zisele uniforme? (aşa zise că nu-s uniforme cu ”diplomă” ci doar o piesă – ca să afli ce anume, continuă lectura) Cu FLANELE. Da, aţi citit bine. Caut acuş pe tovarăşul meu mai vechi, google, să vă arăt un model.

Pe scurt, sunt flanele ”en coeur” (aşa se scrie cred, mă rog) din material aiurea, fără nici un model, culori oribile (verde închis, murdar la fete, albastru închis la băieţi), care nu sta măcar la fete cumva după forma corpului ci fix cum îi stă unui bărbat cu un pulover normal. Efectiv seamănă perfect ”uniforma” fetelor cu a băieţilor (croială, model) doar că sunt verzi (şi ce verde…).

Cică ne dau 2 bluze din astea pt. fiecare şi costă… atenţie… 30 lei. Şi cică: ”Sunt de foarte bună calitate, dacă mergeţi la magazin nu găsiţi la un aşa preţ”. Serios acu, ne credeţi idioţi?

Mă întreb ce văr al directoarei o avea firma asta care ne face ”uniformele”… Altfel nu-mi explic…