În caz că ajungi vreodată să îţi spui: ”Of, ce cicălitoare a devenit fata asta a mea…” pentru că încă îşi doreşte fel de fel de dulcegării, chiar şi după ani buni împreună, încă se pisiceşte că aşa are chef sau ca să obţină ceva, întoarce-te puţin în trecut.
Dar în trecutul acela în care EA nu era. În care erai singur. Nu era nici o EA. Tre` să fi fost o astfel de perioadă… Ei bine, atunci nu îţi doreai să fie noaptea cineva lângă tine? Poate doar s-o ţii în braţe şi să adormiţi, poate doar să priviţi un film (ştiu, îţi plăceau cele de groază când EA se cuibărea în braţele tale de frică), poate doar să beţi o cafea împreună dimineaţa sau poate doar să-ţi enervezi prietenii că nu mai ieşi azi la bere, că fata ta ştie să te păstreze acasă, fix atunci…
Mi-a făcut cineva poftă de floricele şi mi-a arătat şi câteva clipuri… Şi îmi trecea prin minte ce plăcut ar fi fost să nu le fi văzut singură…
PS: Dacă vă va ruga vreodată să o ajutaţi la gătit sau ceva, să n-o refuzaţi de orgoliul acela: ”Eu nu am ce căuta cu tigaia în mână”. Nici nu vă închipuiţi ce amuzant poate fi şi cât de ”delicioasă” poate deveni bucătăria.
Tags: filme, iubire, singuratate
Postat în Note de iarnă | 19 Comments »
Loading ...
