2. Să mă laud cu mogâldeațaaaa pe care o aștept. Are 17 zile acum, încă stă cu mami și frățiorii ei, dar în vreo lună o să vină acasă. Până atunci, mă uit zilnic la pozele cu ea, citesc mult despre dresaj și alte lucruri de psihologia canină și cumpăr entuziasmată jucării și alte cele. Poate aveți idei de nume, sunt cam mofturoasă și nimic nu găsesc să-mi placă. Menționez că e fetiță, dacă nu v-ați prins deja
3. Baftă celor în sesiune (sau cu licența)! Eu într-o săptămână scap, până la sfârșitul lunii când mai am (sper eu) doar unul de dat.
Bizi bizi. De asta nu mai apuc să mai scriu și pe aici.
Să vă povestesc, pe cât se poate de cronologic:
Am fost o săptămână pe acasă, a venit și sora + cumnatul, eu cu Melo, ce mai, veselie mare. În principal din cauza buburuzei mele care ne amuza pe toți că fugea de colo colo prin casă, zgâria florile, le composta, se mai lovea de o măsuță în goana ei, dar nu se oprea de la lupta cu florile doar din cauza unei zgârieturi. Vitează mâța mea, ce credeați? Citește în continuare… (^_^)
Se făcuse o tradiţie din zilele astea de 22 ianuarie, erau menite să fie dureroase, ghinioniste, enervante etc. Astăzi nu a fost cine ştie ce dramă, a fost cam ghinionistă (am ratat un film la cinema city pentru că ne-am ameţit cu locul întâlnirii, apoi cu tramvaiul care a ocolit tot oraşul până să ajungă la mall) şi mi-a lăsat un gust amar ideea că acum trebuia să fiu în altă parte, nu în Iaşi, singură.
Am trecut de primul examen la facultate. Sau mă rog, mini-examen? Fiind parţial…
M-am cam agitat zilele astea, şi cu învăţatul, şi curioasă să văd cum e şi stresată oarecum că nu voiam să mă uit la foaia de examen şi să nu ştiu ce-mi cere măcar, d-apoi rezolvarea. Adevărul e că mi-am imaginat ceva mult mai complicat.
