Cândva, mi-a spus cineva să renunț la lumea asta virtuală.
Nu am renunțat.
Dar zilele astea am redescoperit plăcerea de a juca și altceva decât aplicații pe facebook sau solitaire pe telefon.
Am jucat cărți, remi și mima. Primăvară. Ieșire la Ciric. Surprinzător, nu a venit invitația de la un prieten mai apropiat ci de la o colegă de facultate (nu de grupă). O chestie decisă pe ultima sută de metri, trezită la 11 jumătate, la 12 jumătate propunerea, la 14 eram deja acolo. Și la 18 aveau băieții (El și Andrei) tren înapoi spre Galați.
Câteva ore, dar a meritat.
Poți reveni oricând la copilărie, te poți distra la fel de mult ca atunci, chiar dacă nu mai ai 10 ani, poți să te simți bine și printre ”străini”, nu doar cu grupulețul tău și nu doar cei care te cunosc știu cum să te facă să zâmbești sau să râzi. Citeste in continuare… »

