Tag-Archive for » părinţi «

”După” adopţii

PhotobucketTocmai am văzut în Flashpoint un episod în care 2 tâmpiți (părinții biologici ai unui bebel) intră peste oamenii care l-au adoptat pe copil, îi atacă, le ia bebele și fug cu el.

Mă disperă să văd în filme sau uneori la ştiri faze cu adopții de copii/bebeluși la care mama biologică se ”răzgândește” DUPĂ ce l-a dat. Dacă se răzgândește imediat ce l-a dat (gen orele următoare) să spunem că se mai înțelege. Dar tot condamn. Se înțelege pentru că mna, e pusă în fața faptului împlinit, sunt emoțiile și sentimentele din urma unui eveniment care te marchează etc. Condamn pentru că decizia nu a fost de pe o zi pe alta, a avut timp să se gândească, să hotărască singură că asta vrea, la rece, nu cred că a obligat-o nimeni. Și-a pus atunci în calcul tot, și sentimente și rațiune.

Acum, la a doua categorie, alea de se răzgândesc dupa x timp (în luni sau ani), e de neconceput. Deci tu ai avut probleme, nu ți-ai dorit copilul sau pur și simplu nu l-ai putut întreține (bine, la asta mă mai întreb de ce naiba l-ai mai făcut, dar să trecem peste că nu ăsta e subiectul), nu prea contează motivul. Că e întemeiat sau nu.

Ideea e că ai făcut o alegere, să-l dai. Păi scumpo, nu te trezești după ceva timp – când poate ți-ai revenit emoțional, financiar, te-ai maturizat, te-ai căsătorit, s-a găsit tatăl să spună că el de fapt voia copilul când inițial te-a trimis la avort – că vrei înapoi un copil care nu te știe ca mamă și despre care nu știi nimic pentru simplul fapt că… nu l-ai crescut tu! Nu. Nu poți recupera timpul pierdut și nu poți să-i zguduiești lumea lui.

Pe de alta parte, nu ai dreptul să te joci de-a mama-sau-nu cu biata femeie care l-a infiat. Care poate că n-are alți copii ai ei și l-a dorit foarte mult sau poate are și a vrut să dea o viață mai bună și altuia, oricât de străin îi e ca sânge. Cât de minunată e așa o persoană?

So ”man up”, înghite-ți lacrimile și treci peste. Asta dacă vezi că îi e bine copilului și familia aia chiar îl iubește și au grijă de el. E prea târziu să te mai răzgândești acum.

Scene dulci.

1. Mona astăzi, de vorbă cu Melo. Mona în fața ușii la baie, Melo în baie.

- ”Melo, hai ieși, am nevoie de intimitate!”

2. Apropo de Melo… Opera ei și a lui Binky.

Astea sunt de acum o săptămâna, vin cu Ela acasă și ce găsesc? Citeste in continuare… »

Eu n-o să fiu aşa!

PhotobucketCred că toţi am spus, măcar o dată în viaţă: ”Eeeh, când o să fiu eu mare/când o să fiu eu în situaţia aia, n-o să fac/fiu aşa”.
Te gândeşti la nişte neplăceri cu ai tăi şi spui că tu n-o să fii aşa cu copiii tăi.
Te gândeşti la certurile alor tăi, între ei, şi spui că tu vei şti să gestionezi bine conflictele cu soţul tău.
Te gândeşti la toate ştirile cu violenţă în familie şi spui că tu vei pleca la prima abatere de genul ăsta.
Te gândeşti la divorţul pe care l-ai fi vrut când auzi de cazuri nefericite şi spui că tu nu vei sta cu partenerul doar de dragul copiilor.

Câte din astea (sau altele de genul) se împlinesc? Unde se termină naivitatea? Unde începe răbdarea? Unde se termină?
Cum ştii dacă faci lucrurile bine şi dacă e alegerea cea mai bună? Cum eviţi regretul ulterior? Citeste in continuare… »