A venit toamna, bineînțeles, în culorile ei… alea arămii, maronii, cu chestii uscate, fără viață.
Viitorul e aproape și totuși atât de departe… Aș vrea să mă gândesc peste ceva timp la perioada asta și să zâmbesc. Să zâmbim…
Mi-e dor să zâmbim 
Tag-Archive for » început «
16
Feb 2008
Ai ajuns acasă după o după amiază frumoasă cu ea… Ştii bine că sunteţi amândoi în nori, nu doar tu şi îţi place starea aceea în care nu mai eşti atent la toate persoanele din jurul tău, în care mai faci lucrurile din reflex pentru că mintea-ţi e la ea… Te face viu starea asta şi îţi demonstrează că trăieşti, simţi şi ai emoţii.
Deşi ai lăsat-o în faţa blocului ei, o suni când ajungi acasă să te asiguri că a ajuns cu bine sus. Eh, probabil vrei şi să-i auzi din nou vocea, chiar şi aşa, puţin schimbată din cauza telefonului.
Îţi place că e o fire deschisă şi că… e ea! Pur şi simplu e ea, nu se chinuie să pară altfel, nu se chinuie să găsească subiectele elevate pentru discuţiile voastre, nu se ruşinează să-ţi povestească cum s-a grăbit astăzi să iasă din casă că întârzia la ore şi după câteva scări coborâte a realizat că are încă papucii de casă în picioare.
(Câte fiţoase cunosc care n-ar povesti vreodată aşa ceva că, vezi Doamne, le-ar înjosi…) Citește în continuare… (^_^)
Categorii: Ei sunt..., Note de iarnă
8 Comentarii
