Tag-Archive for » familie «

Visul frumos și urât

Și mă întreb…

Cine îl cunoaște pe Fabian, din visul meu? Bine, nici eu nu mai știu exact cum arată, ah, asta e nașpa la vise, nu le poți face o poză personajelor…

Și totuși, a fost un vis cu două tăișuri. Sau 3 chiar.

L-am cunoscut pe Fabian ăsta care cică era bărbatul vieții mele, fluturași în stomac, alea alea, apoi cumva a fost implicată poliția că am făcut ceva aiurea cu mașina (nu rețin partea asta…), apoi am aflat o veste super urâtă legată de sor-mea.

Am sunat-o azi, e bine, m-am liniștit.

Bun, și ajung acasă, unde ghici… era mama, aranja un pat în curte (yeah, weird) :)

Curios, nu puteam să o am și pe sor-mea și pe mama în același vis, în viață?

În fine, mama m-a certat… iar nu mai rețin de ce, probabil pentru faza cu poliția sau că am întârziat (mă întreb ce-o fi însemnând asta) și într-un final m-am trezit că nu mai voiam să o văd pe sor-mea așa.

A început promițător, s-a terminat și cu bine, dar și cu mult rău.

Cred c-o să mă bântuie câteva zile…

În altă ordine de idei, o să mai plouă mult luna asta?!

Partea goală a paharului

PhotobucketPur și simplu pentru că nu mai există una plină.

Ce trist. Ce trist să vezi cupluri pe care le știai ca fiind solide, amuzante, cu tachinări drăguțe, cu mulți ani împreună în spate și cu copii mari cum ajung să se certe continuu, să le fie rușine unuia cu celălalt, să fie unul cicălitor, bădăran sau guraliv atunci când nu trebuie.

Cât de des ați auzit prin jur: ”Lasă fata/băiatu în pace!”, ”Nu mai bea!”, ”Nu te mai băga în viața omului”, ”De ce ai cheltuit banii ăia?” ? Citeste in continuare… »

Mai e…

PhotobucketMai e prea puțin din vacanța asta.

Mai e prea mult până îl văd iar.

Mai e prea puțin până când tre să predau o temă și un proiect nașpa.

Mai e prea mult până la vacanța următoare. Sau până la Crăciun.

Mai e puțin până plec la Iași. Și tot puțin până când revin în Botoșani.

Mai e preeeea puțin până la sesiune. Dar o să am o portiță de scăpare pentru botezul nepoțelului meu Răducu. E vedetă deja piticotu. Uite aci!

Și totuși… încă sunt fericită :)

Categorii: Note de iarnă  Etichete: , ,  2 Comentarii

Eu n-o să fiu aşa!

PhotobucketCred că toţi am spus, măcar o dată în viaţă: ”Eeeh, când o să fiu eu mare/când o să fiu eu în situaţia aia, n-o să fac/fiu aşa”.
Te gândeşti la nişte neplăceri cu ai tăi şi spui că tu n-o să fii aşa cu copiii tăi.
Te gândeşti la certurile alor tăi, între ei, şi spui că tu vei şti să gestionezi bine conflictele cu soţul tău.
Te gândeşti la toate ştirile cu violenţă în familie şi spui că tu vei pleca la prima abatere de genul ăsta.
Te gândeşti la divorţul pe care l-ai fi vrut când auzi de cazuri nefericite şi spui că tu nu vei sta cu partenerul doar de dragul copiilor.

Câte din astea (sau altele de genul) se împlinesc? Unde se termină naivitatea? Unde începe răbdarea? Unde se termină?
Cum ştii dacă faci lucrurile bine şi dacă e alegerea cea mai bună? Cum eviţi regretul ulterior? Citeste in continuare… »

Creşte inima?

…dar poate nu face boom. De la George.

- nu pot scrie de mâţa mea, dar pot scrie de persoanele (puţine…) care încearcă prin ce resurse au (financiare, cunoştinţe) să ajute animăluţe aflate pe stradă şi să le găsească un locuşor într-o familie.

- nu pot scrie de jumătatea mea, dar pot scrie de sentimentul avut când văd cupluri pe stradă, făcând gesturi fireşti, banale poate, şi totuşi… unice, pentru fiecare. Citeste in continuare… »