M-ați întrebat ce-i cu speranța aia din articolul trecut.
Încet, încet ajung la concluzia că ești norocos dacă nu ai speranțe. Așteptări. Speranțe. Dorințe de a se întâmpla ceva.
Când și dacă se va întâmpla, va fi o bucurie mai mare. Iar dacă nu se va întâmpla, nu doare că nu ai sperat. Nu ai așteptat. Era… opțională treaba.
Dar cine poate fi atât de indiferent? Citește în continuare… (^_^)
Tag-Archive for » dor «
21
May 2009
Categorii: Cruda realitate
8 Comentarii
09
Oct 2008
S-a dat verdictul: “Dorul e motiv pentru prostii grave.”
Cum interpretezi prostiile grave?
Categorii: Note de toamnă
9 Comentarii
22
Sep 2008
Mi-e dor să fac balet printre zarzări căzuţi sau caise sau corcoduşe, ce erau alea… Chit că acum sunt probabil doar frunze uscate. Mi-e dor să mă fereşti de praf cu o îmbrăţişare în care mă pierd. Mi-e dor de glumele tale din cauza pantalonilor mei scurţi şi scaunului prea înalt. Mi-e dor de micii ăia nenorociţi, picanţi, când eu tânjeam după ei (fără piper). Mi-e dor de baschet şi tentativele de a nu mă săruta, “că-s transpirat”. Ei ciocolată, ce problemă. Mi-e dor să ascultăm muzică… da, playlist-ul tău e destul de impresionant 
Mi-e dor să mă Citește în continuare… (^_^)
Categorii: Note de toamnă
12 Comentarii
03
Feb 2008
Ne obişnuim uşor cu lucrurile bune. Şi cele care, deşi neimportante pentru alţii, pentru noi au o semnificaţie aparte… Chichiţe mici poate…
Aşa cum se ştie, lucrurile bune nu durează o veşnicie. Uneori suntem forţaţi să ne obişnuim şi fără ele, la fel cum o dată le-am făcut loc în viaţa noastră şi nu lipseau nici un minut.
Ce ne facem însă când ne amintim de ele şi revine o anumită melancolie…?
Categorii: Note de iarnă
15 Comentarii
24
Dec 2007
“Impacientat, se uită la ceas. Apoi la telefon. Şi iar la ceas… mai priveşte o dată în depărtare, având ca ghid linia continuă a bulevardului: poate întârzie. Apoi sună. Oh, în sfârşit, îşi aduce aminte de mine. După 2 minute de vorbit privirea în gol îi trăda zâmbetul şters de pe faţă: făcuse 12 ore pe drum, iar ea îl evita. Simţea cum cerul îi cade pe cap, cum în faţă i se derulează toate momentele grele pe care a trebuit să le înfrunte şi toţi nervii pe care şi-i făcuse doar ca s-o vadă, iar ea să-i spună că nu poate ieşi din casă. Se cufundă în unul din scaunele reci aflate pe peron şi cu fruntea în palme se întreabă dacă a greşit cu ceva? Deja, acum parcă nimic nu mai are sens … “
Categorii: Note de iarnă
17 Comentarii