Să vezi o fată cu o geantă/poșetă e ok.
Să vezi un bărbat cărând un bagaj/plase de cumpărături (ați înțeles ideea) e foarte ok.
Să-l vezi ”cărând” o geantă/poșetă… nu e prea ok decât dacă e vorba de 2 minute cât are ea altă treabă și n-o poate ține.
Însă nu e cazul la ce mă refer eu. Plimbări romantice prin parc, un el și-o ea, se țin frumos de mână, el având în cealaltă poșeta ei. Ceva e greșit la imaginea asta. DE CE faceți asta?! Citește în continuare… (^_^)
Mă întreb dacă faptul că am crescut într-un anumit mediu, ne-a făcut să fim într-un fel… Dar atunci când mediul dispare, revenim la ce aveam în adâncul nostru? La cum trebuia să fim, neinfluențați de mediu? Citește în continuare… (^_^)
Ne obişnuim uşor cu lucrurile bune. Şi cele care, deşi neimportante pentru alţii, pentru noi au o semnificaţie aparte… Chichiţe mici poate…
Aşa cum se ştie, lucrurile bune nu durează o veşnicie. Uneori suntem forţaţi să ne obişnuim şi fără ele, la fel cum o dată le-am făcut loc în viaţa noastră şi nu lipseau nici un minut.
Ce ne facem însă când ne amintim de ele şi revine o anumită melancolie…?
