Tocmai am văzut în Flashpoint un episod în care 2 tâmpiți (părinții biologici ai unui bebel) intră peste oamenii care l-au adoptat pe copil, îi atacă, le ia bebele și fug cu el.
Mă disperă să văd în filme sau uneori la ştiri faze cu adopții de copii/bebeluși la care mama biologică se ”răzgândește” DUPĂ ce l-a dat. Dacă se răzgândește imediat ce l-a dat (gen orele următoare) să spunem că se mai înțelege. Dar tot condamn. Se înțelege pentru că mna, e pusă în fața faptului împlinit, sunt emoțiile și sentimentele din urma unui eveniment care te marchează etc. Condamn pentru că decizia nu a fost de pe o zi pe alta, a avut timp să se gândească, să hotărască singură că asta vrea, la rece, nu cred că a obligat-o nimeni. Și-a pus atunci în calcul tot, și sentimente și rațiune.
Acum, la a doua categorie, alea de se răzgândesc dupa x timp (în luni sau ani), e de neconceput. Deci tu ai avut probleme, nu ți-ai dorit copilul sau pur și simplu nu l-ai putut întreține (bine, la asta mă mai întreb de ce naiba l-ai mai făcut, dar să trecem peste că nu ăsta e subiectul), nu prea contează motivul. Că e întemeiat sau nu.
Ideea e că ai făcut o alegere, să-l dai. Păi scumpo, nu te trezești după ceva timp – când poate ți-ai revenit emoțional, financiar, te-ai maturizat, te-ai căsătorit, s-a găsit tatăl să spună că el de fapt voia copilul când inițial te-a trimis la avort – că vrei înapoi un copil care nu te știe ca mamă și despre care nu știi nimic pentru simplul fapt că… nu l-ai crescut tu! Nu. Nu poți recupera timpul pierdut și nu poți să-i zguduiești lumea lui.
Pe de alta parte, nu ai dreptul să te joci de-a mama-sau-nu cu biata femeie care l-a infiat. Care poate că n-are alți copii ai ei și l-a dorit foarte mult sau poate are și a vrut să dea o viață mai bună și altuia, oricât de străin îi e ca sânge. Cât de minunată e așa o persoană?
So ”man up”, înghite-ți lacrimile și treci peste. Asta dacă vezi că îi e bine copilului și familia aia chiar îl iubește și au grijă de el. E prea târziu să te mai răzgândești acum.
