Nici bine nu am terminat de discutat la telefon cu finu` A.Faith, aflat la Craiova blog meet (apropo, încă aștept amănuntele), că m-a anunțat Zeffulici (mersi!) că luai locul 2 la concursul bloggeri.ro. Bineînțeles că mă bucură enorm, mulțumesc tuturor celor care m-au susținut și felicit și ceilalți câștigători. Cei care nu au reușit să ocupe un loc, cu siguranță ați câștigat ceva prin participare, asta contează. Alții s-au mulțumit să stea pe margine, să arate cu degetul și să arunce cu roșii 
Citeşte mai mult »
Tags: Blog, concurs
Postat în Blog | 27 Comments »
S-au publicat articolele etapei 3, cu tema la liberă alegere.
Citiţi, criticaţi, tăiaţi capul meu şi votaţi aici: Pe vremea mea…
Tags: bloggeri, concurs
Postat în Blog | No Comments »
S-au întrebat unii ce e cu blogul meu, de cum nu am mai scris. M-am apucat de pregătire la mate, am destule probleme de făcut şi sincer nici inspiraţiune n-am avut în ultimele zile.
Am tot citit despre scandalul bloggeri.ro. Ba la Buddha, ba la DeMaio, ba la VisUrât, ba pe ici pe colo prin comentarii pe bloggeri.ro, ba la ceilalţi care au mai scris despre asta: Blegoo, Arhi şi cine a mai fost. Mi s-a acrit, nu mai am chef să scriu şi eu.
În schimb, aş vrea să scriu câteva rânduri despre articolul meu “Ţi-e bine printre străini?”
Petru (care între timp a şters articolele respective), fost jurat la concurs, l-a clasificat drept infantil. Şi l-a pus într-un top 3 bad al lui. Da, o fi infantil. Adică, nu o fi, este infantil, pentru că e scris sub formă de poveste.
ÎNSĂ, povestea aceasta nu a fost scrisă ca să… adoarmă copiii, ca să vă amintească vouă de copilărie sau pur şi simplu pentru că nu m-a dus capul la altceva. Dacă asta ar fi tot ce pot eu scrie, credeţi-mă că aş renunţa la blog şi la tot ce ţine de scris.
Povestea din articol avea subînţelesurile ei. Era banală la suprafaţă, era simplu de compus, dar era originală şi trebuia interpretată. Blogul, în poveste, nu mai era doar spaţiul acesta de pe net. Era o parte din viaţa omului, colţişorul (aşa cum l-am numit) era mediul în care trăia. Vorbele, cum am denumit comentariile, reprezentau comunicarea. Cine nu are nevoie de comunicare? E esenţial pentru noi oamenii să comunicăm, nu? Altfel, de ce s-ar plânge cei care sunt muţi?
Celelalte elemente: decoraţiunile (tema blogului, culori, design), cafenelele (modalităţile prin care îţi promovezi blogul - bligg, technorati, blogmeets etc), mulţimea şi familia (bloggerii, blogosfera) fac şi ele parte din viaţa asta blogosferică. Dar în poveste sunt ceva mai mult decât semnifică aici. Şi ca în orice poveste, totul ar trebui să se termine cu bine. Nici asta nu v-a spus nimic, vouă, celor care l-aţi găsit infantil şi atât? Scandalurile au vreun rost? Certurile prosteşti pe blog? Sau ar trebui să arătăm că suntem oameni, că putem discuta şi că avem suficientă minte pentru a ne înţelege între noi?
Am crezut, eronat, că nu e chiar atât de complicat articolul meu de înţeles.
PS: Cu o plăcere deosebită am citit azi noapte, pe blogul lui Lilişor, o scurtă descriere a articolului meu. Mulţumesc, ţie nu doar ţi-a plăcut, dar l-ai şi înţeles.
PS2: Nu degeaba am explicat acum, după ce s-a încheiat etapa I. Mai spuneau gurile rele apoi că vă căutam voturile pentru minunatul meu articol, explicat pentru toată lumea. 
Tags: bloggeri, concurs
Postat în Blog | 18 Comments »
Loading ...
