Bizi bizi. De asta nu mai apuc să mai scriu și pe aici.
Să vă povestesc, pe cât se poate de cronologic:
Am fost o săptămână pe acasă, a venit și sora + cumnatul, eu cu Melo, ce mai, veselie mare. În principal din cauza buburuzei mele care ne amuza pe toți că fugea de colo colo prin casă, zgâria florile, le composta, se mai lovea de o măsuță în goana ei, dar nu se oprea de la lupta cu florile doar din cauza unei zgârieturi. Vitează mâța mea, ce credeați? Citește în continuare… (^_^)
V-am tot povestit de Leuțul, minunea de câine de la adăpostul Clopoțel, dar nu aveam poze să vi-l arăt.
Eh, acum am. Spuneți și voi că nu-i superb.
Pe Ziggy nu l-am mai văzut ieri, s-a ascuns.. eram curioasă să văd cum are blana acum, după vreo 4 zile..
Aventură la Asociaţia Clopoţel – ziua 1
Pun ca titlu al articolului numele unui câine superb, mare, foarte cerşetor de mângâieri (stă lângă tine să-l atingi, dar dacă n-o faci, ştie el să bage capul sub mâna ta sau, dacă mâneca hanoracului e lungă, direct cu botul în haină până dă de mâna ta), dar astăzi s-a remarcat şi prin abilitatea de a fura mâncare – de două ori! Prima oara l-am văzut de sus de la pisici, hmmm Leuţu cu o pungă în gură, se depărta de lume. Mai târziu am aflat că era o pungă de carne îngheţată ce urma a fi fiartă. Cuţu naiv…
A doua oară s-a mai documentat el şi s-a prins că aia fiartă e mai bună. Aşa că, în timp se ducea mâncarea şi la restul câinilor, s-a servit şi el, până să ajungem la ţarcuri.
Rămâne oricum preferatul meu, deşi era să mă dea jos prima oară când m-a văzut şi s-a urcat pe mine.
Revenind la întreaga activitate de astăzi.
La 9 aşteptam cu Karmina maşina care urma să ne ducă la adăpost. După un drum de 30 km aprox, din câte am înţeles, ajungem…
Câinii Citește în continuare… (^_^)
