Tag-Archive for » animale «

Trăim pe un pământ

PhotobucketCu p mic… Un pământ care e populat de oameni, iar oamenii sunt răi.

Am vrut să scriu un articol despre clipul ăsta*, pe care nu l-am vizionat până la capăt… Dar nu găsesc cuvintele necesare. Prea crud… Unii încă mișcau!! Toate pentru o blană nenorocită.

* Vă avertizez că imaginile sunt extrem de crude, sper să nu îl vizioneze copiii dacă vor  să mai aibă un somn liniștit. Nu că la cei mari nu ar putea apărea același efect…

Dacă tot nu se poate opri acțiunea asta, pentru că există cerere, de ce nu sunt obligați (sau poate sunt, nu știu legea, dar de ce nu se aplică?!) să eutanasieze animalele înainte? Mor torturați, lent și chinuitor. Citeste in continuare… »

Categorii: Animăluțe  Etichete: , , ,  5 Comentarii

Autocarul anti-animale

PhotobucketPovestindu-i veselă că am reușit s-o iau pe Melody pe Priscom (autocarul cu care merg acasă) sus cu mine, nu să o las în transportor în cală la bagaje, George mi-a dat ideea poveștii:

El: aventuri cu dida si melody
El: episodul unu
El: autobuzul anti animale

Nu cred c-o să țin evidența istorisirilor cu micuța mea, dar o să scriu cât de des îmi dă motive.
Deci astăzi am dus-o în transportor până la autocar, am pus bagajul și cușca în cală, am scos repede săculețul pufos roșu cu ren (de Crăciun) și am băgat-o acolo. În timp ce stăteam la rând să intru să iau biletul la șofer, mă rugam: ”Nu mieuna Melo, nu mieuna…” Citeste in continuare… »

Progresăm…

Urările voastre de bine se pare că au avut efect. Melo e mai bine, s-a trezit somnoroasă de pe pieptul meu și a fugit la castronelul de mâncare. N-a mâncat mult, dar e un început. Apoi s-a jucat întruna cu Binky.

Momentan și-a reluat poziția preferată de somn. Pe pieptul meu, undeva aproape de gât.
Astăzi:Photobucket
Da, în timp ce eu învățam, ea mă încurca apăsând și mișcând cursorul prin touch-pad. O adevărată luptă, eu cu mouse-ul buburuză, ea cu touch-padul. Îi place zona aceea că e călduță.

M-am tot gândit cum să fac să mai ajut persoanele cu animăluțe de adoptat. Ca să pun articol mereu când apare ceva, aș împânzi blogul de așa ceva, mereu sunt… Ca să editez un articol întruna, tot nu e binePhotobucket, va deveni prea mare, nu se va înțelege nimic.

Probabil zilnic sau la 2 zile voi schimba anunțul din sidebar din dreapta. Dacă auziți ceva prieteni interesați, massuri pe mess, orice, anunțați-mă.

Leuţu’

Aventură la Asociaţia Clopoţel – ziua 1

Pun ca titlu al articolului numele unui câine superb, mare, foarte cerşetor de mângâieri (stă lângă tine să-l atingi, dar dacă n-o faci, ştie el să bage capul sub mâna ta sau, dacă mâneca hanoracului e lungă, direct cu botul în haină până dă de mâna ta), dar astăzi s-a remarcat şi prin abilitatea de a fura mâncare – de două ori! Prima oara l-am văzut de sus de la pisici, hmmm Leuţu cu o pungă în gură, se depărta de lume. Mai târziu am aflat că era o pungă de carne îngheţată ce urma a fi fiartă. Cuţu naiv…

A doua oară s-a mai documentat el şi s-a prins că aia fiartă e mai bună. Aşa că, în timp se ducea mâncarea şi la restul câinilor, s-a servit şi el, până să ajungem la ţarcuri.

Rămâne oricum preferatul meu, deşi era să mă dea jos prima oară când m-a văzut şi s-a urcat pe mine.

Revenind la întreaga activitate de astăzi.

La 9 aşteptam cu Karmina maşina care urma să ne ducă la adăpost. După un drum de 30 km aprox, din câte am înţeles, ajungem…

Câinii Citeste in continuare… »

22 ianuarie 2009

Se făcuse o tradiţie din zilele astea de 22 ianuarie, erau menite să fie dureroase, ghinioniste, enervante etc. Astăzi nu a fost cine ştie ce dramă, a fost cam ghinionistă (am ratat un film la cinema city pentru că ne-am ameţit cu locul întâlnirii, apoi cu tramvaiul care a ocolit tot oraşul până să ajungă la mall) şi mi-a lăsat un gust amar ideea că acum trebuia să fiu în altă parte, nu în Iaşi, singură.

Dar Citeste in continuare… »

Creşte inima?

…dar poate nu face boom. De la George.

- nu pot scrie de mâţa mea, dar pot scrie de persoanele (puţine…) care încearcă prin ce resurse au (financiare, cunoştinţe) să ajute animăluţe aflate pe stradă şi să le găsească un locuşor într-o familie.

- nu pot scrie de jumătatea mea, dar pot scrie de sentimentul avut când văd cupluri pe stradă, făcând gesturi fireşti, banale poate, şi totuşi… unice, pentru fiecare. Citeste in continuare… »