Scrisoare Către Mama sau… SCrie-Mi. În vis. Sau cum vrei. Mai dă un semn din când în când… Fă vântul să miște o frunză fix când mă uit la ea. Fă winampu să schimbe melodia dacă mă întristează prea tare.
Cum ar fi asta:
Pun linkuri aici, pentru că nu trebuie să le pierd printre articole comune.
SCM 1-5: http://www.andreeam.net/2009/11/25/scrisoare-catre-mama-1-2-3-4-5/
Mami, ca să mă înțelegi cu ce ți-am povestit 
SCM 6: http://www.andreeam.net/2010/06/18/scrisoare-catre-mama-6/
Un om căra în spate
Un dram de naivitate.
Am cautat o adresa de e-mail pe blog, pentru ca as fi vrut sa dau o culoare un pic mai personala unui text, probabil, inoportun. Am o gramada de ganduri pe care nu stiu cum sa le spun, dar in acelasi timp realizez ca venind din partea unei persoane straine ar suna cel putin deplasate. Pentru ca eu nu stiu cum e sa scrii o asemenea scrisoare si pentru ca eu pun mana pe telefon si sun ori de cate ori mi-e dor. Dar stiu ce inseamna sa iti doresti alaturi ceva mai mult decat un animalut (sau doua…), stiu ce inseamna sa nu-ti gasesti locul si mai stiu si cum sa nu stii ce vrei, desi planurile au fost facute de ceva vreme. Dar mai stiu si cum e sa refuzi o traiectorie impusa (probabil chiar de propriile aspiratii sau resemnari), sa risti, sa renunti la tot ce era palpabil printr-o decizie de moment si, mai ales, stiu cum e sa zambesti din toata inima. Visele ranesc atunci cand raman doar vise
Nu stiu cum e sa ai mai multi prieteni, pentru ca pentru mine prietenia are o definitie mai speciala. Pentru ca la un moment dat toate frunzele cad, pentru ca am amintiri frumoase despre unele frunze si pentru ca am fost frunza pentru un numar de persoane.
Stiu sa ascult, stiu sa bat campii, stiu sa exagerez, stiu sa trag concluzii gresite, stiu sa visez, stiu sa ma exteriorizez, stiu sa tac. Stiu sa fiu frunza. Si sunt aici.
Frumos comentariu, ana… chiar deosebit.