Dida`s blog

Trece timpul, prea repede… Şi nici măcar nu realizăm, aşa de orbi suntem şi acaparaţi de treburi. Treburi importante, ca să putem trăi, dar oare momentele care ne-ar relaxa şi da un zâmbet nu sunt la fel de importante?

Trece timpul, prea repede…
Parcă ieri era Paştele, de exemplu…

Învăţ multe la facultatea asta.

Învăţ că trebuie să mint ca să am şansa să fiu ascultată, tratată ca toţi ceilalalţi, în ciuda faptului că sunt fată şi deh, fetele nu ştiu informatică, programare sau webdesign.

Învăţ că trebuie să “omit” unele lucruri ca să pot lua nota pe care o merit pentru munca mea. Că da, în ciuda faptului că sunt fată, nu rog pe amicul meu super-geniu să-mi facă temele/proiectele sau să-mi spună la examen.
Apropo de examen, ce mai învăţ? Citeşte în continuare…

Aseară am avut Balul Bobocilor. Tot farmecul l-a făcut Vama, dupa miezul nopţii, aproape două ore. Melodia care mi-a plăcut cel mai mult… Poate pentru că mă regăsesc.
Citeşte în continuare…

Da` chiar vreau!

Mihaela, colega mea de apartament, m-a molipsit. Se uită zilnic pe geam, în special dimineaţa, să vadă dacă n-a nins. Şi bineînţeles că oftează apoi dezamăgită.
Şi mâţa noastră e albă. Ca zăpada. Nu, nu aia din basme…

Vreau zăpadă

… şi nu mai e aici să mă încălzească.

Uneori e prea greu. [*] Uneori fiind momentele când pleacă. Sau plec eu. Dar greutatea aia nu se compară cu ce simt când mă lasă fără respiraţie (îmbrăţisându-mă în aşa fel încât să am un spaţiu mic pentru a respira), când căutăm văvăriţe, când îmi aprinde cuptorul sau pur şi simplu când e gata… De plimbare. De fapt e mereu gata… Citeşte în continuare…

Ehehe, weekendu` ăsta lung care a început de miercuri seară la mine şi s-a încheiat azi m-a cam ţinut departe de lumea asta virtuală. Aşa că astăzi am citit mult şi am aflat ceva surprinzător. Surprinzător pentru că e incredibil cât de repede trece timpul…

Puiul de fin virtual (a se citi blogul) al finului meu a crescut mai măricel. Deja ştie să meargă, încet încet. Are un anişoooor! La mai mulţi