Blog Archives

Viața bate filmul?

Știți fazele alea din filme când se despart, ea pleacă la mama năibii, se perpelesc o vreme, își dau seama de una alta, dar nici unul nu îndrăznește să sune… până într-o dimineață când îl trăznește pe el să lase totul baltă, să-și pună toată lumea în cap și să dea 2952893$ pe ultimul bilet de avion…

Eu nu mă mai joc, doar gagicile de acolo sunt atât de bune încât să facă bărbații ăia nu știu câte mii de km pentru ele, să le spună un discurs de 2 minute în care ele să se topească și apoi să fie cu hepi end? :)

Enjoy:

Oamenii nu se schimbă

PhotobucketDe ce oamenii nu se schimbă?

Adică în ce sens spun eu asta? Nu știu dacă e legat de gene, de cum suntem ereditar vorbind, nu mă pricep într-atât. Din experiența mea, persoanele din jurul meu care au vrut să se schimbe (din ceva rău în mai bine) fie nu au reușit, fie au putut, dar pentru scurt timp (mă rog, fie, poate fi și o perioadă mai lungă). Ideea e că la un moment dat reveneau la cum erau înainte. De ce? Că așa sunt ei… Nu știu dacă nu au vrut, nu au putut sau nu au știut cum să mențină schimbarea.

Dacă nu au vrut… Citeste in continuare… »

4 ani cu blogul meu

Acum 4 ani, în 2007, am început acest blog (mă rog, altul, nu era de la început andreeam.net) cu melodia asta:

Era dintr-un film care mi-a plăcut foarte mult – If only :)

Țin minte că prima temă a blogului de atunci… era ușor transparentă și cu o lalea fixă în stânga. De ce vă spun de temă? Citeste in continuare… »

Răul cel mai puțin rău

Undeva într-un draft, aveam chestia asta de demult:

Ce e mai bine? Un adevăr dureros, dar imediat sau prelungirea cu cât de mult posibil a presupusei stări de bine?

Miura

PhotobucketWell, stau ca pe ace de ceva zile, din cauza mogâldeței mele Miura. A trecut de prima perioadă de călduri, mă rog, cu ceva evenimente (a intrat un câine în curte într-o noapte de am găsit a doua zi o baltă de sânge, Miura nu avea nimic, deci bănuiesc că n-a sfârșit prea bine intrusul), iar acum am așa un dubiu cum că ar putea avea pui. Mi se pare că e… altfel, pur și simplu așa văd eu. Aștept să merg acasă, s-o duc la vet să aflu exact.

Ideea e că sunt entuziasmată, deși inițial eram foarte supărată pe treaba asta, dacă ar fi să fie… mi-a trecut. Și deja am început să răsfoiesc iar petshop-urile, în căutare de tot felul de accesorii, ca atunci când era micuța mea, well… mică :) De o palmă mică! De când așteptam să crească s-o pot lua acasă.

E un câine atât de devotat, că merită ce e mai bun. Citeste in continuare… »

Incă… dar…

One Republic – Good Life

PhotobucketWhen you’re happy like a fool, let it take you over
When everything is out, you gotta take it in
I’m taking a mental picture of you now
‘Cuz hopelessly
The hope is we have so much to feel good about.

Încă nu mi-a trecut dorința de a sta într-o dimineață, pe o terasă, undeva la munte.

Încă nu mi-a trecut frica de viitor, fiind așa o perioadă de ”schimbări” acum, termin facultatea (sper), caut master, caut job (deși lucrez și acum), caut să aflu ”unde”. E nesiguranța aceea pentru ”ziua de mâine”.

Încă nu m-am împăcat cu… instabilitatea? (nu știu dacă e cel mai bun cuvânt) unei noi relații, că a trecut ceva timp, dar învăț și e frumos. Orice lucru se construiește pas cu pas, ”racul” de mine care trebuie să aibă totul sigur, tre’ să accepte asta și să lase lucrurile să decurgă cum… va fi :) Ce știu, e că zâmbesc mai des, mă trezesc mai devreme, visez cu ochii deschiși mai mult și țopăi când știu că vine.

Încă îmi amintesc cum mai umblam desculță la țară, apropo de poza găsită.  Citeste in continuare… »