Dida`s blog

Bogdan mă întreba de weekendul ăsta. Imaginează-ţi cum a fost dacă în urma lui ascult întruna melodia asta:

Cranberries - When you`re gone

Pierdut butoane şmechere din minte.
Caut noi butoane şmechere.
Nu, nu ca alea din imagine (buttons), butoane de navigare.

Deadline: joi. Că vineri poate e iar duminică

Se anunţă că vinerea asta e duminică de fapt. E duminică până luni. E cea mai lungă duminică de până acu, deci luni va fi abia marţi.
Serios!

Se caută nume de stres. E o domnişoară pisică tânără şi neliniştită, alintată, jucăuşă şi ALBĂ:

Lumea încă îmi spune “Condoleanţe”… Doar aşa îmi mai amintesc, altfel…
Au trecut 3 week-end-uri în care am venit acasă de când a început facultatea şi nu am mers o dată la cimitir. Nu mă gândesc la ea nici la trecut, nici la… prezent.
Poate mai încolo…

…că aşa ne stă nouă bine, nu?

Mi-au făcut poftă Roxana, George şi Gabi de ceva dulce ieri. Ok… negrese azi în program. De cum m-am trezit, pe la amiază , am mers la cumpărături. Pe mine mă interesa dulcele, tata voia să gătim ceva să nu merg cu mâna goală (a se citi doar cu mâncare rece gen cabanos, caşcaval etc.) la Iaşi. Buuun, ne decidem la chiftele (chiftele, piftele, tot nu le ştiu forma. Cred că depinde de regiune. Mă rog).

Acasă ne punem pe gătim, realizăm că a luat mai multă carne tocată decât trebuia. Hm… hai să facem şi musaca de cartofi. Nu era greu. Şi uite aşa ne-am învârtit vreo 3 ore prin bucătărie. Eu cu prăjitura, el cu carnea lui.

Rezultate (mai puţin chiftelele):

Eu aveam în plan să iau la Iaşi prăjitura, dar i-am mai dat vecinei câteva pătrate, mai mănânc în seara asta, până mâine când plec la amiază sigur nu mai rămâne