In the land of women – 2007

Cu: Adam Brody – Carter Webb / Meg Ryan – Sarah Hardwicke;

A început brusc, direct în “conflict”. Oarecum banal, tipa a terminat cu el, ea suferă, are şi nevoie de ispiraţiune deci alege să plece undeva, să uite de toate, să fie singur, să scrie scenariile la care lucrează and so on. Până aici nimic deosebit.
Ajunge la bunica lui, o bătrână destul de afurisită, curioasă, oarecum răutăcioasă.
Mi-au plăcut plimbările cu Sarah şi… e unul din filmele în care ştii ce urmează. Mă refer la cei care urmăresc des tot felul de filme. Era totul prea previzibil. Deşi speram la un moment dat să rămână cu Sarah. Deh, aşa-s eu mai romantică. Nu conta aşa mult vârsta într-o eventuală relaţie a lor. Gândeau frumos amândoi.
Mi-au plăcut plimbările lor. Ciudat câtă încredere aveau, să povestească tot felul de lucruri practic unui străin. Şi totuşi ei i-a fost mai uşor să-i spună lui, unui străin, că soţul o înşeală, decât să vorbească despre asta cu cineva apropiat.
Previzibil şi sentimentele lui Lucy faţă de el, bănuiam că o să încerce ceva.
Puştoaica cea mică mi-a plăcut de asemenea. Pretty smart.

Totuşi scurt filmul… Boala ei, a fost un moment care putea fi mult mai emoţionant. I-au acordat prea puţin timp… Oricum, m-a atins, poate pentru că uneori simt şi eu frica ei, dar nu pentru mine…

Finalul nu mi-a plăcut. A rămas cam în aer şi fără nimic exact, nimic legat de tot restul filmului. Sunt cam pretenţioasă la finaluri şi în general astea pot să strice un întreg film.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=dsVjN-KdPQU]

Premonition – 2007

Cu: Sandra Bullock – Linda Quinn Hanson/ Julian McMahon – Jim Hanson;

Îmi plac filmele de genul acestuia, cu premoniţii, deja-vu-uri. Deşi tind să fie frustrante pentru că mereu personajul în cauză e crezut nebun sau ceva de genul ăsta. Un film asemănător cu acesta poate fi If only deşi finalul e diferit (în If only moare tipul şi presimţirea o viza pe ea).
Sunt interesante filmele astea pentru că cer un grad mai mare de atenţie, o atenţie distribuită la orice detaliu şi o memorie bună.

În Premonition au fost scene amestecate, ba era miercuri, ba luni, ba sâmbătă.
Mi-a plăcut relaţia părinţilor cu cele două fetiţe ale lor, erau foarte drăgăstoşi cu ele. Între ei mai puţin, traversau o perioadă destul de tensionată. Spun tensionată, aceasta a fost impresia mea, deşi nu se arăta tensiunea între ei. Erau reci, vorbeau esenţial ce era nevoie (Duci tu fetele la şcoală?, Hm.. Miroase bine [mâncarea]), nici un gest de afecţiune între ei.
Frustrarea a venit spre sfârşit, când avea posibilitatea să-l salveze.

El era pe autostradă, ajungea la mila 220 (unde se presupune că avea loc accidentul). Ea trebuia să-l ajungă să-l oprească/salveze or whatever.
Îl sună. Răspunde. Se iau de vorbă (că ştii, mi-am dat seama cât te iubesc, că ştiu de Claire, că bla bla). Păi măi femeie, stai la vorbă când ai de gând să-l opreşti, când nu ştii unde e (putea să fie deja la mila 220)?!

Evident, retorică întrebarea, aşa a fost scenariu. Dar de asta e frustrant.

Ah, şi faza de acolo, când a rămas el în mijlocul străzii cu maşina şi de vorbă cu ea la telefon (apoi a venit tirul şi booom!). Idiot.

În rest a fost ok, interesant, ameţitor (de la un plan la altul).

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=w_d9SiZhWb8]

A fost o perioadă (februarie -> aprilie) în care vedeam câte un film pe zi (cel puţin).
De astăzi aş vrea să reiau tradiţia aceea şi să scriu aici câteva notiţe despre fiecare film, impresia care mi-a lăsat-o, etc.
Filmele sunt oarecum ca şi cărţile. Le vezi ca să mai treacă timpul, ca să te relaxezi, dar poţi şi să rămâi cu ceva în urma lor… Cele bune evident.