Elizabethtown – 2005

Cu: Kirsten Dunst – Claire Colburn / Orlando Bloom – Drew Baylor;

Un film cam plictisitor. Cel puţin până la jumătatea filmului nimic interesant. Am mai văzut comedii romantice, ori aveau haz şi romantism, ori prea mult romantism şi mai mult era pentru familie decât comic, dar acesta… nimic. Romantic extrem de puţin, comic deloc.
S-a pus accent mare pe moartea tatălui lui Dru, motivul călătoriei lui, în rest… mai nimic.
O legătură cu Claire, pe care a cunoscut-o în avion, apoi în oraşul acela unde era tatăl lui, Elizabethtown. Dar cam slăbuţ cu scenele lor. O zi petrecută vorbind la telefon, un răsărit ratat datorită ceţei, o plimbare prin cimitir… cool!

Ah, mi-a plăcut finalul (e vital pentru mine să-mi placă finalul) cu albumul acela făcut de ea pentru orele petrecute de el pe drum înapoi, cu maşina. În jur de 42 de ore…

Closer – 2004

Cu:Natalie Portman – Alice / Jude Law – Dan / Julia Roberts – Anna / Clive Owen – Larry;

Încep cu faza pe care am memorat-o şi care m-a amuzat teribil. O nouă replică de agăţat probabil

“Te iubesc şi trebuie să fac pipi”

I-a spus Dan Annei când erau într-un restaurant/bar or whatever. Tare, nu?

Revenind, mi s-a părut un pic fără esenţă filmul… Titlul îmi insinua altceva. Mă aşteptam la o relaţie şi la o a treia persoană. La un triunghi amoros sau ceva de genul acesta. Mă aşteptam să fie un conflict interior, răsturnări de situaţii şi aşa mai departe.
Hm… a fost destul de încurcat. Am realizat pe parcurs că acţiunea nu era în ordine cronologică, nu anunţa asta. Mai trecea timpul, 4 luni, 1 an… nici asta nu spuneau. Pur şi simplu se trecea de la o perioadă la alta, în urmă şi în viitor.
S-a pus accentul pe sex (conversaţia de pe net dintre Dan şi Larry care a declanşat întâlnirea Annei cu Larry), limbaj specific, răsturnări de situaţii, ba era Larry, ba Dan, ba iar Larry. (pentru Anna).
Un comportament straniu, cel al Annei. Era căsătorită cu Larry, îl avea pe Dan ca amant, îl iubea cică pe el… Îi era greu să se despartă (cum a făcut într-un final) şi să nu fie aşa situaţia?

Nu mă aşteptam la aşa un final.

Poate n-am înţeles eu exact ce dorea să transmită filmul, dacă ştiţi voi mai bine, poate mă lămuriţi.

Ah, să specific că mi-a plăcut melodia din film de la final: Damien Rice – The blowers daughter.

Manderlay – 2005

Cu: Bryce Dallas Howard – Grace Margaret Mulligan / Isaach De Bankolé – Timothy / Danny Glover – Wilhelm;

Acest film este continuarea lui Dogville despre care am scris deja câte ceva. Cum deja mă avertizase Iulian, într-adevăr Manderlay nu se ridică la nivelul lui Dogville. L-am privit de la început destul de entuziasmată pentru că-mi plăcuse Dogville ca idee.
Mi-a plăcut să o văd pe Grace mai puternică, stăpână pe situaţie, nu o fugitivă.
Ce m-a surprins au fost scenele erotice. Spre deosebire de Dogville a fost o mare diferenţă şi totuşi… s-a pus mare accent pe ele, s-a dedicat destul timp secvenţei cu Grace şi Timothy. Am înţeles că dorea să se pună în evidenţă şi caracterul lui, dar s-a exagerat.
Apoi a fost finalul, ultimul capitol. Chiar m-a surprins când, după recoltă şi după ce se rezolvaseră toate lucrurile, mai era jumătate de oră din film. Grace nu păţise nimic deosebit, totul a fost simplu. Lipsea ceva…
Ultimul capitol. Surprinzător şi oarecum ciudat. Ciudat şi Wilhelm.
Oricum, măcar tatăl ei a plecat mândru de ea, nu dezamăgit ca în alte locuri.
Nu prea sunt multe de spus…

One last thing – 2005

Cu: Michael Angarano – Dylan Jameison / Sunny Mabrey – Nikki Sinclaire;

Un film destul de trist având în vedere că e vorba de un puşti de 16 ani, pe “patul” de moarte. Participă la o emisiune, care cică îl ajută să îşi îndeplinească ultima dorinţă. Vrea să petreacă un week-end cu un fotomodel, Nikki, de care e îndrăgostit.
Tipa îl dezamăgeşte, vine în orăşelul lui doar să-l cunoască, pleacă după 5 minute, nu înainte de a-l amăgi că dacă vine el în New York o să petreacă mai mult timp împreună.
Face puştiul rost de bani, ajunge acolo şi ea-l trimite la plimbare (mă rog, acasă la el).
Ajungând înapoi acasă se simte rău, pe patul de la spital apare domnişoara. Pleacă din spital cu ea, deşi starea lui e gravă, petrece ultimele clipe din viaţa lui pe plajă, cu ea…
Simplu.

Ah, vroiam să menţionez că actorul ăsta, Michael Angarano seamănă cu Gabi, un “amic virtual”

Dogville – 2003

Cu: Nicole Kidman – Grace Margaret Mulligan / Paul Bettany – Tom Edison;

Nu ştiu cum să încep…
În primele minute din film/teatru mă gândeam să opresc, mi se părea absurd, ciudat… L-am urmărit din curiozitate şi pe parcurs a devenit interesant.

Nu voi scrie multe despre el că m-aş enerva iar. A fost frustrant. Aş înnebuni dacă aş păţi ca Grace. M-aş omorî după al doilea viol. Aş face exact ce a făcut ea la sfârşit, i-aş omorî pe toţi dacă aş şti că pot face asta fără probleme.

Ah.. m-am luat cu stările care m-au trecut în timpul filmului şi am uitat ce mi-am notat…
Nu mi-a plăcut că nu au arătat ce au vorbit ei atunci când cu clopotul, voturile dacă să rămână în oraş sau nu şi nici când ea ţinea acel discurs…legată fiind…

L-am făcut prost pe Tom în momentul în care stătea şi privea (mă rog, cică spre casa ei, doar imaginându-şi ce se întâmpla înăuntru cu Grace şi idioţii ceilalţi) şi spunea povestitorul că îl durea.
L-am făcut prost şi când a vrut şi el să facă cică dragoste cu ea, ca toţi ceilalţi. Că toţi au avut-o numai el nu. Iar mă apucă furia… E doar un film…

La sfârşitul filmului am făcut-o proastă şi pe ea. Sau ignorantă, dacă tot se discuta de acel cuvânt. De ce? Pentru că indiferent de ce era ea căutată, a fost proastă că a suportat toate nemerniciile ălora. Mai ales când s-a spus la sfâşit de ce era căutată. Ia te uită ce capăt de lume să te caute tatăl tău, oricât de mafiot era el.

Per total, un film superb, dar frustrant. Nu-l recomand celor care se emoţionează repede/enervează repede and so on.