Să vă uitați la Price of Persia: The sands of time! Dar la cinematograf dacă se poate

2. Să mă laud cu mogâldeațaaaa pe care o aștept. Are 17 zile acum, încă stă cu mami și frățiorii ei, dar în vreo lună o să vină acasă. Până atunci, mă uit zilnic la pozele cu ea, citesc mult despre dresaj și alte lucruri de psihologia canină și cumpăr entuziasmată jucării și alte cele. Poate aveți idei de nume, sunt cam mofturoasă și nimic nu găsesc să-mi placă. Menționez că e fetiță, dacă nu v-ați prins deja

3. Baftă celor în sesiune (sau cu licența)! Eu într-o săptămână scap, până la sfârșitul lunii când mai am (sper eu) doar unul de dat.

Ultima leapşa de la Radu se referă la înşiruirea filmelor care mi-au schimbat viaţa. Cred totuşi că e cam radical spus “a-ţi schimba viaţa”, deşi sunt multe filme foarte bine realizate, cu un mesaj serios şi care, dacă ştii să le “citeşti” bine, poate aduc un plus la dezvoltarea ta. Însă ca să-ţi schimbe viaţa într-un mod… e cam dificil.

Probabil pentru că toţi pornim de la ideea că povestea filmului e imaginaţia unui scenarist (şi cele inspirate din realitate nu sunt o excepţie pentru că acea realitate este mereu colorată după cum se crede că va “prinde” mai bine la public) şi un anumit orgoliu cât de mic, pe care toţi îl avem, poate nu ne permite să ne schimbăm în urma fascinaţiei.

Voi alege deci câteva filme care m-au impresionat.

Dogville. Fiind în primele 10 minute tentată să opresc filmul pentru că nu mă obişnuiam cu “locul”. Scenă, cretă, actori şi multă imaginaţie. În ciuda acestui fapt, l-am văzut până la sfârşit şi nu am regretat deloc…Unul din puţinele filme care m-au făcut să mă pun în papucii protagonistei şi să simt şi furie şi tristeţe şi dorinţă de răzbunare şi multe altele.

The pursuit of happyness. Filmul care nu are cum să nu transmită şi celei mai neatente persoane la mesajul unui film ideea de “nu te da bătut, nu renunţa” şi “capul sus, ia-o de la capăt până reuşeşti”.

Scent of a woman. Pentru rolul lui Al Pacino şi pentru muuulte replici inteligente.

4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile. Pentru că ştiam de perioada comunistă în România, dar să văd în “imagini mişcătoare” (expresie din The green mile) o poveste de genul a fost impresionant.

Apropo de The green mile… Deşi puţin fantastic prin puterea “uriaşului” de a vindeca, e un film emoţionant şi… mai bine las o secvenţă să exemplifice mai bine:

“Uriaşul: Eu vreau să se temine.
Paul: Da.
Uriaşul: Am obosit, sefu’ .
Am obosit să fiu numai pe drumuri, singur cuc.
Am obosit să n-am nici un prieten…
…care să îmi spune unde se duce, de unde vine si de ce.
Si m-am săturat de răutatea oamenilor.
M-am săturat de durerea pe care o simt în lume…
…în fiecare zi.
E prea multă.
Parcă as avea cioburi în cap…
…tot timpul.
Întelegi?
Paul: Cred că da, John.
Dar trebuie să fie ceva ce putem face pentru tine, John.
Trebuie să vrei ceva.
Uriaşul: N-am văzut niciodată poze miscătoare.”

Cam atât din ce îmi amintesc acum…

Mai departe nu vreau să propun eu la cine să meargă leapşa. Cine crede că a fost impresionat de ceva filme, să-mi lase şi mie link să citesc.

LE: Ştiu ce-am uitat: Leon, One Flew Over the Cuckoo’s Nest, Black Book (Zwartboek), Eight below, Children of men.

Ah, şi seriale. Deja termin House MD

Mersi.

Ce am mai găsit interesant zilele astea?

Promovez şi un articol de pe Divercity Cafe, despre Leona Lewis pentru că are ea o melodie care… contează… Şi chiar şi asta nouă e destul de plăcută. Enjoy!

Un ”moment” (a se citi articol) emoţionant de la Rottenkidii dragi, care ne bucură probabil pe toţi prin tăria şi intensitatea sentimentelor ce le au chiar dacă nu le e chiar uşor în lupta împotriva kilometrilor.

Buddha (care între timp a făcut schimbări majore) ne sfătuieşte cu privire la aspectul unui blog când acesta implică şi reclame de tot felul (fie Adsense, fie bannere) şi mai povesteşte câte ceva despre nişte ”reguli” de bun simţ între blogger – cititori şi blogger – advertiser.

Câteva experienţe pe la un partid politic ne scrie Ion, iar eu îl dedic mai departe lui George pe care poate îl vor roade puţin degetele să ne împărtăşească câte ceva

Tragem de mânecă pe Agentu47 care a devenit mai leneş de când şi-a luat domeniu, pe amuzantul Cristi (pe care îl scuz dacă îmi spune că e ocupat cu revista EMIsfera), BOGDAN (căruia momentan îi e picat blogul, însă ieri când am trecut pe la el n-avea nimic nou )

Mai menţionez că aştept cu nerăbdare revenirea lui Andrei , mulţumiri către d-na Speranţa pentru votul primit, deşi nu m-am înscris la Roblogfest (apropo, s-a terminat?) şi nu uit să vă trimit la Radu Gonciar că ştie ce scrie şi scrie bine!

Off: m-a pus Bogdan aseară să scriu câte ceva de filmul pe care îl vedeam. Nu prea am ce scrie, văzui Alvin and the chipmunks. Film ok, amuzant, ţin să precizez că ador veveriţoiul Theodor, cel grăsun, mi s-a părut cel mai scump. Filmul, comparativ cu Ratatouille, mi se pare mai sărac în faze amuzante. Dacă ţin bine minte, la Ratatouille am stat destul de mult cu un zâmbet larg pe faţă

PS-off: Aştept The Water Horse: Legend of the Deep (Eu şi monstrul meu). Mi-ar plăcea să-l văd la cinematograf, însă azi am trecut pe acolo şi încă rulează Chicken Little (Puiu` mic) şi Shoot’em Up (Lichidaţi-i!)

Acţiune

• American Gangster (4)
• Shooter (2)
• Hitman (1)
• Resident Evil: Extinction(1)
• The Bourne Ultimatum (1)
• Ghost Rider (1)

Animaţie

• Ratatouille (8)
• Surf’s up (2)
• Bee Movie (1)
• Shrek the Third (1)

Aventuri

• Ghost Rider (1)
• Next (1)
• Transformers (2)
• Pirates of The Caribbean: At World’s End (1)
  

Biografic

• A Mighty Heart (1)

Comedie

• I now pronunce you Chuck and Larry (3)

Documentar

• Sicko (2)
• Zeitgeist (1)

Drama

• Blood Diamond (1)
• Atonement (3)
• No reservations (1)

Erotic

• American Pie Beta House (2)

Fantastic

• Resident Evil: Extinction (1)
• Transformers (2)
• Stardust (1)

Groază

• 28 Weeks Later (2)
• The Reaping (1)
• The messengers (1)
• Grindhouse (1)
• Hostel 2 (1)

Istoric

• 300 (3)

Mister

• Mr Brooks (3)
• Zodiac (1)
• Disturbia (1)
• The invisible (1)
  

Muzical

• Dreamgirls (1)

Psihologic

• Fracture (3)

Romantic

• Blind Dating (1)
  
• Love in the Time of Cholera (1)
• Becoming Jane (2)

SF

• Transformers (2)
• Sunshine (1)
• I am Legend (3)

Parodie

• Shot ‘em up! (1)

Western

• 3:10 to Yuma (2)

Mai aveţi 3-4 zile să propuneţi/votaţi.

O să scriu aici o listă de genuri şi fiecare va nominaliza un film la ce gen doreşte. Nu oblig pe nimeni să pună un film la SF dacă nu e un pasionat al acestui gen de film. Sper să fiţi cât se poate de sinceri, să nominalizaţi filme văzute, indiferent că sunt în top X sau sunt mai puţin cunoscute. Oricare credeţi voi că merită titlul “Cel mai bun film …………. (gen) al anului 2007″.

V-aş ruga să lăsaţi un link către mine (să primesc pingback) sau un comentariu cu link-ul articolului vostru aici ca să pot găsi toate nominalizările voastre. Cine ştie unde ajunge leapşa

Genuri:

• Acţiune
• Animaţie
• Aventuri
• Biografic
• Comedie
• Documentar
• Drama
• Erotic
• Fantastic
• Groază
• Istoric
• Mister
• Muzical
• Psihologic
• Romantic
• SF

Menţiune: Filme lansate în 2007. Pot fi făcute şi în noiembrie, decembrie anul trecut, dar lansate în 2007, care au putut fi vizionate în cinematografe în 2007.

Dacă mai aveţi completări la genuri, sunt deschisă modificărilor

Leapşa porneşte de aici şi merge frumos la TOT Blogroll-ul, dar dacă ar fi să aleg câţiva care n-au scuză sub nici o formă (să nu scrie): Crusher, Ion, Agent 47 (am observat că scrie şi el de filme), Eugen (dacă tot mi-a apreciat categoria de filme), Radu Gonciar (când revine din pauză) şi Kro$$fire.

PS: Articolul e scris de acum o săptămână dar am tot amânat din diverse motive. Fresh news? Am ajuns la Cluj, sunt obosită, am intrat un pic să văd cum stau lucrurile, se pare că finul se descurcă deci… patul mă așteaptă și somnul mă iubește.

La prima rog minorii sub… 13 ani să nu citească aici, să sară direct la fraza bold-uită de mai jos!

Agent 47 mă întreabă de Moş Crăciun, când am aflat de… el, acel el care de fapt nu e el pentru că el nu există. Nu mai reţin exact momentul, am impresia că a venit uşor, pe parcurs, de la mai multe întâmplări. Dar nu am făcut o tragedie, nu am plâns, nu a fost o dezamăgire mare, pentru că puteam face Moş Crăciun din oricine, fiind mezina, eram alintată foc

Ţin minte că, după ce am intuit că Moş Crăciun nu există, am căutat dovada. Am răscolit sufrageria într-o seară, când ai mei dormeam. Am spus că, dacă nu există, atunci de unde apare cadoul sub brad? Tre să-l pună ai mei… deci trebuie să-l aibă deja pregătit. Am găsit într-un final o pereche de blugi pe mărimea mea. I-am probat, m-am fâţâit în faţa oglinzii (aveam oglindă în uşa de la cameră, aproape pe toată uşa), i-am pus apoi la loc frumos şi dimineaţă m-am prefăcut atât de surprinsă de blugii mei…

Deci copii sub 13 ani, Moş Crăciun există, da?

O altă întrebare uitată vine de la skreach (poftim, am scris cu literă mică, să fii tu mai special). Care este cel mai prost film văzut?

Aş spune Norbit. Însă, totuşi, acesta a fost cât de cât… normal. Nu cine ştie ce, dar mă rog. Dacă mă mai gândesc… aş spune La science des reves. La ăsta am ieşit din cinematograf. Mi se pare aberant, fără logică, tâmpit. Totuşi are notă bună pe Imdb. Deh, nu e genul meu.

În speranţa că nu am mai uitat nimic, închei aici şirul curiozităţilor.

PS: Era o leapşă pe undeva cu şi despre bloggeriţe. Tot abia azi am remarcat la Andu şi skreach (cu literă mică) că sunt votată la cea mai controversată şi care pune blogosfera la idei. Eu controversată? Aşa mă ştiţi voi pe mine? Încă nu aţi văzut când îl iau pe nu în braţe…

Vizionare plăcută celor care îl văd deja în Bucureşti, norocoşilor!

Să încep cu Nicole Kidman, care încă de la începutul filmului îşi exercită rolul cu o deosebită atitudine. O prind foarte bine rolurile acestea şi filmele psihologice. Şi în Dogville a fost minunată sau chiar Birth.

Încă un film care îşi iese din tipare, la care nu prea mai poţi intui ce urmează, doar pe perioade foarte scurte. De exemplu la scena cu uşa care se închidea. Am intuit că o să i-o închidă în nas. Dar nu prea poţi “vedea” mai departe, ce va face x sau chiar să dezvălui misterul.

Probabil unii au realizat o legătură între întâmplările stranii din casă şi cei 3 nou veniţi, servitorii, chiar înainte de a începe ei discuţiile ciudate. Da, mi-am dat seama de legătură, dar tot era ceva lipsă. Ca un puzzle, o piesă lipsea. Am înţeles şi nebunia lui Grace, iar chiar antrenamentul de la filmul de ieri, Identity, m-a făcut ă mă gândesc că totul e în mintea ei. Era o explicaţie oarecum logică faţă de finalul relatat.

Ce apreciez cel mai mult la un film: când se realizează un film foarte interesant, captivant CHIAR dacă toată acţiunea e plasată într-un singur loc. Aici casa şi curtea. Sunt alte filme cu acţiunea desfăşurată în 15 mii de locuri cu 15 mii de planuri şi tot nu sunt atât de bine structurate şi atât mister.

Ţin să mai precizez faptul că sunetul a fost în ton cu filmul. Deşi nu am vizionat cu sonorul foarte tare, a fost suficient să apreciez un sunet potrivit şi exact ce era nevoie pentru a da culoare emoţiilor sugerate.

Se observă clar legătura dintre ideea filmului şi religia, necunoscutul, lumea de dincolo. Se pune mare accent pe credinţă, rugăciuni, încredere în Dumnezeu, intimidarea copiilor cu Iadul copiilor pentru a-i face să fie cuminţi, convieţuirea viilor cu morţii etc. Te lasă aşa cu un semn de întrebare în privinţa lumii de dincolo.

Să nu uit nici de regula din casă, datorită unei aşa zise boli ale copiilor: să nu se deschidă o uşă, înainte ca cealaltă să fie închisă, pentru a nu lăsa lumina să intre. O metodă originală de a introduce întunericul în film, dar şi misterul şi ineditul.

Şi finalul… cine se aştepta la aşa o dezvăluire? Nu, nu mă refer la faptul că cei 3 erau de fapt morţi, am intuit de la apariţia albumului vechi, însă că Grace a omorât copiii şi apoi s-a împuşcat.

Unele replici care mi-au rămas în minte:

– Acum crede ca casa e bantuita.
- Crezi ca e in siguranta?
- Oh, nu te ingrijora.
- Ceata n-o va lasa sa ajunga prea departe.
- Oh, da… ceata…
- Ceata, desigur.
- Si cand crezi ca ar trebui sa scoatem totul la iveala?
- Toate la timpul lor, Mr. Tuttle. Toate la timpul lor.

Vizionare plăcută, merită!