Da, e mare stresul, mai ales la o persoană ca mine. Am mai scris că urăsc că-s pesimistă, timidă uneori, emotivă nu? Ei bine, când e vorba de susținut teme/referate etc., treaba asta contează a năibii de mult. Dintre două persoane, una ca mine și altă poate cu aceleași cunoștiințe, dar cu puțin tupeu/curaj, cu puțină obișnuință în a vorbi, chiar dacă mai scapă și prostii, cine credeți că are de câștigat?

Asta e, încerc să mă obișnuiesc și cu ideea că poate se termină rău semestrul ăsta… Singurul lucru de care mi-ar părea rău e că aș vrea să plec din Iași la vară, spre Cluj. O nepoțică sau un nepoțel mă va aștepta să-i croșetez botoșei … sau cine știe, să-i fac niște chestiuțe drăguțe. Nu dau detalii multe acum, dar am în minte o mică afacere, care să-mi pună la muncă și partea mea creativă și artistică, care de atâta cod a amorțit… Iar mie îmi este dor de ea.

Pregătirile sunt în toi, după sesiune mă apuc de treabă și bineînțeles, voi anunța și aici despre ce e vorba, la momentul respectiv. Cu urlete și trâmbițe! Cred că va fi ceva original în România, eu am tot căutat pe net și n-am găsit nimic asemănător. Știu, vă stârnesc mai mult curiozitatea, știți voi: Vineee, vineee! … Va urma…

Gata, e timpul să revin la cursurile de .net, mâine e primul examen (deși nu e sesiune), marți o altă temă decisivă în promovarea unei materii, joi altă temă, vineri alta. Iar de luni iar examen, dar și marți… și miercuri! Yeah, cineva ne iubește tare… și pe noi și pe somnul nostru.

Baftă și vouă copii, sunt sigură că nu sunt singură singura…

PS: Vreau și eu culoarea de păr a gagicii din imagine! Cândva o să fac și nebunia asta.

Foto.

La un moment dat am decis că trebuie ”tipărite” niște replici, măcar așa de amintire. Așa că pe tot parcursul lucrului (vreo 8-10 ore în fiecare zi) a stat și dashboardul blogului deschis.

Ce a ieșit?

Florin: -Vedeți pixelu ăla acolo că nu se vede?

Nicu: -Care?

Florin: -Ăsta aici!

Nicu: -Nu.

Florin: -Da știi filmulețu ăla cu băsescu pus de mine pe youtube?

Eu: – Nu.

Florin: – Ăla în care îl împușcam în cap

Eu: -Nu, dar ce legătură are cu pixelu?!?!

Da.

Aici căutau imagini…

- Ce faină-i plaja asta aici!

- Plaja aia mititică acolo în colț?

Cream o bază de date, cu informațiile despre clienți.

Eu: – La coloana Sex ar trebui să pun Bool (adica)… true or false

Bogdan: – Da, dacă are parte de el sau nu

La un moment dat s-au pus pe văzut niște poze… interesante pentru ei:

Nicu: – Băi, dar nu ar trebui să punem și poza asta aici (adică o poză cu o gagică super sexi)… să atragem clienții?

Bogdan: – Da, asta în funcție de ce ai selectat, male or female (la crearea userului pt site)

S-au înțeles minunat ei doi…

Nicu: – Dar nu poți să faci și un brăduț? Cu globuri?

Florin: – Mă faci să plâng.

Nicu: – De ce?

Florin: – De ciudă!

Nu v-am convins încă?

Nicu: – Nu-i bun, nu-i bun!

Florin: – Dar nici n-am facut nimic…

Nicu: Păi tocmai, nici când nu faci nimic nu-i bun

Nicu: – Da vrei cu ambii copăcei?

Florin: – Nu, fără om.

Bine bine, da copăceii?!?!?!

Am ajuns și la ședința de brainstorming:

Bogdan: – Tre să aibă un ”welcome kitty” și un buton edit și un log out”

Florin: – Da poate să nu aibă… să rămână veșnic

Și acum trebuie să citiți repede, așa cum a vorbit el de ne-a zăpăcit:

Bogdan: – Păi nu, că nu poți să ai log out fără să ai log in, tre să-l log in ca să-l log out

Da, e o plăcere să fac proiecte cu ei. Abia aștept cel de la IP

Astăzi, trezită să termin bagajele, sun la tata. Mă anunță, printre altele (adică pe la sfârșitul conversației):

- A, vine și Alina azi. Era pe la Tihuța. Dar nu cred c-o mai prinzi. Hai vino.

Și telefonul se închide. Și pe mine mă bântuie gândurile să mai rămân o zi. De ce nu? Vacanță prelungită un pic, întâlnire cu sor-mea (nu că nu aș fi văzut-o acu o săptămână). Noroc că n-am împachetat wii-ul

Să vedeți ce-o să mă înjur luni când am de predat tema. Pe care încă n-o am. Și care nu-mi place.

Pe langa concertul acustic al formatiei Byron spectatorii pot participa la o licitatie (obiectele pentru care se va putea licita vor fi: obiecte create de copii, icoane, fotografii cu teme caritabile, obiecte de anticariat) si alte cateva surprize.

Biletele costa 20 de ron si se gasesc la casieria Casei de Cultura.

Fondurile rezultate in urma licitatiei si a vanzarii biletelor vor  fi donate Centrului de Resurse pentru Copii “Don Bosco” din Iasi, in sprijinul a 40 de copii intre 7 si 11 ani, proveniti din familii defavorizate social. In cadrul acestui centru, copiii beneficiaza de meditatii gratuite la materiile scolare de baza, sprijin material, ajutor in efectuarea temelor, consiliere pentru ei si parintii lor precum si participarea la cursuri specifice si campanii de informare.

_________________________________________

LE: Și tot în legătură cu donațiile, vă invit în Carrefour (eu în Felicia am văzut) să contribuiți cu alimente la coșul special făcut pentru asta. Dacă nu aveți încredere uneori să donați bani că nu știți sigur unde ajung sau pe ce sunt cheltuiți, contribuiți cu alimente (că tot sunteți la cumpărături acolo) și ajutați un pic.

Alții se relaxau la o carte…

Numa` Isty ce a fost mai harnic și a devenit bucătar alături de Ana.
Dacă vă întrebați de ce nu m-am băgat și eu la grătar, eu eram cu pozele da? Plus că la un moment dat am devenit și eu asistent de bucătar p-acolo, mai dând cu apă. Doar aveam experiență de la Galați. Și am adus și crengi din pădure.
După masă, care apropo, arăta așa:

…a urmat odihna.
Pe lângă gândurile exprimate ale lui Isty cu câini morți, turbați și alte cele la fel de frumoase, create de mine sau de capul meu mișcător (nu întrebați.. :”> ), pe lângă discuția contradictorie cu Pădure despre cai, ponei și unicorn, pe lângă interogatoriul meu și al Anei în legătură cu viața amoroasă tot al lui Pădure, pe lângă plonjări în apă ale mingii, pe lângă meciul de fotbal Botoșăneni contra Provincie, pe lângă replica sfârșitului: ”Nu îmi spui tu mie când s-o bag în gură” a lui Ionel, a fost un grătar foarte reușit.
Apropo de replica sfârșitului, era vorba de o țigară… eu mă grăbeam să le fac poza. De menționat că unii nu-s fumători, dar de dragul pozei și-au pus țigara-n gură Pardon, și-au băgat țigara-n gură:

Am râs de ne-am prăpădit, mai mult pe seama mingii lui Pădure, care într-un final ajuns pe mijlocul lacului, în depărtare, ca peste 2 ore să ajungă la malul celălalt, de unde au luat-o niște băieți. Ce viață a avut, are ce povesti.

Mai multe poze în slideshow, cu o scurtă descriere. E puțin ce pot scrie în câteva cuvinte, foarte puțin față de ce s-a întâmplat.

Când e următorul copii?

În perioada 6-10 aprilie 2009 se va desfăşura la Iaşi cea de-a 9-a ediţie JobShop(R) , eveniment naţional de carieră realizat de BEST Iaşi în colaborare cu Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi” Iaşi.

Miercuri pe 8 aprilie la Casa de Cultură a Studenţilor marile companii oferă în cadrul zilei de standuri locuri de practică, joburi sau sprijin în formarea unei cariere de success.

JobShop(R) dezvoltă oportunităţile studenţilor sau absolvenţilor de se angaja, de a găsi un loc de practică sau de a beneficia de activităţi extracurriculare oferite gratis, în scopul dezvoltării personale pentru sprijinul în carieră.

Studenţii au ocazia să participe în cadrul Universităţii Tehnice “Gheorghe Asachi” din Iaşi la diverse traininguri, studii de caz, workshopuri sau prezentări de companie unde pot învăţa cum se scrie
un CV, cum să se prezinte la un interviu, cum să îşi prezinte proiectul de diplomă dar pot şi să-şi dezvolte cunoştinţele acumulate şi abilităţile dobândite până în prezent.

Evenimentul se adresează în principal studenţilor şi absolvenţilor cu profil tehnic, dar şi celorlalţi studenţi din mediul universitar ieşean.

Pentru mai multe detalii vezi site-ul dedicat evenimentului unde te poţi înscrie şi la newsletter.
www.jobshop.ro.

M-a bufnit râsul, deși eram atentă la oră, da? Dar mi s-a părut ciudată formularea și imediat m-a lovit râsul. Bine, și entuziasmul ei mă amuza, era ca un copil mic care descoperea ceva interesant într-un cadou împachetat bine.

A, să nu uit și de comanda man (de la manual). Profu zice: ”man-ul e sfânt!” Da…

În altă ordine de idei, mă bucur să vă mai anunț că pisicuța din dreapta și-a găsit stăpâno, deci urmează alt animăluț, de data asta un metiș de bichon. Fiți pe fază

Am fost o săptămână pe acasă, a venit și sora + cumnatul, eu cu Melo, ce mai, veselie mare. În principal din cauza buburuzei mele care ne amuza pe toți că fugea de colo colo prin casă, zgâria florile, le composta, se mai lovea de o măsuță în goana ei, dar nu se oprea de la lupta cu florile doar din cauza unei zgârieturi. Vitează mâța mea, ce credeați?

Am revenit în Iași și am dat examenele pe care le-am mai avut, am ”vizitat” Carrefourul de 3 ori într-o săptămână și deja portofelul meu a mai slăbit, am trecut cu bine de sesiune și de acum aștept afișarea listelor cu un clasament ceva pentru buget/taxă. Am auzit un zvon cum că mâine s-ar face…

Am început și al doilea semestru, materii mai interesante, continuări, orar nou puțin aiurea că vineri de la 18 la 20 am un laborator important (programare orientată-obiect) și deci weekend-urile îmi vor începe vineri la 20 și se vor termina luni la 8. Însă, în cazuri excepționale, mai pot fura din weekend până marți seară (luni și marți sunt zile de curs + un seminar la engleză).

Dar doar cazuri excepționale. Că am decis semestrul ăsta mă prezint la cursuri mai mult decât în primul. Adică la toate. Inclusiv alea de dimineață. (am scris și aici ca să nu mai am scuză și să-mi intre bine în cap). Și până acum m-am ținut de cuvânt.

Un caz excepțional este weekendul ăsta când mă va aștepta un tren sâmbătă dimineață în gară, iar când ajung la destinație un anumit EL. Gata, trece sesiunea și la el, nu mai are pretext să nu mă vadă :emoticoncarerâdemalefic:

A, mai trebuie precizată activitatea mea la Asociația Clopoțel (și în curând voi lansa o invitație bloggerilor din Iași – din adică cei care sunt în acel moment în Iași) și prima mea adopție reușită pentru un motănel superb. Sper să meargă și celelalte la fel de repede și de bine.

Cam atât, revin la cursurile mele (am 2 laburi și un seminar urât mâine). Nu m-ați crezut, a?

Mai urăm La mulți ani finului Gabi care de astăzi are voie să își cumpere singur țigările. Hepi bărzdeeeeeeeei!

Să înţelegeţi de ce sunt aşa bucuroasă. Sunt 435 de studenţi şi au trecut 173.

Şi când mă gândesc că era materia la care mă temeam cel mai rău pentru că, deşi îi place matematica, asta din facultate era tare urâtă, cu prea multă teorie. Văzusem pe un forum pe cineva cerând explicaţii la ecuaţii diferenţiale. Şi îmi plăcea ce vedeam acolo. Dar eu n-am făcut aşa ceva…

Oricum. Hepi hepi hepi.

Noapte bună. Vă las cu Aerosmith – Full circle. Melodie care m-a făcut să dau replay de câteva ori azi…

Sau bună dimineaţa? (ora 3:52, până şi Melody doarme, după ce a alergat/căţărat prin toată casa, de nebună)

Dar mă resemnez, visez la perioade mai bune… şi apropo de perioade, recomand ceaiul de tei Alevia. Pe cutie scrie: “Aromă de linişte, mă fortifică, adorm uşor” şi zău de nu e aşa. Am mai băut ceaiuri de tei înainte să dorm, dar nici unul ca ăsta. Nu ştiu, dar chiar dorm foarte bine.

Azi noapte am adormit la ora 4. Până astăzi la 1, adică 9 ore. Dar un somn perfect, nici Melody nu a reuşit să mă trezească cu joaca ei.

O altă veste bună de azi: am trecut la logică. Ultimul examen: vinerea viitoare şi dacă totul va merge bine acolo, voi avea o singură restanţă, la începutul lui februarie. Baftă celor care abia au început sesiunea.

Sâmbătă am prima vizită la adăpostul de animale de la Asociaţia Clopoţel, unde m-am oferit voluntar. Abia aştept.

Mai sunt 3 ore din 22 ianuarie, ce ziceţi, trec cu bine peste?