1. Problema virgulelor.

Mi se întâmplă şi mie ca, atunci când scriu fraze lungi, să mănânc o virgulă pe ici pe colo. Greşeala mea e că nu recitesc după articolul, ori o fac pe diagonală. Dar m-am învăţat minte, de acum sunt mai atentă.

Dragilor, semnele de punctuaţie nu vă urăsc! Serios!! Chiar le e dor de voi. Fiecare are rolul ei. Folosiţi-le cu încredere, dar corect poziţionate!

Şi o dilemă pentru unii: Virgula se foloseşte şi înainte de conjuncţia “şi”, având valoare adverbială.

Exemple:

Au fost în parc şi Diana, şi Tudor, şi mama Corinei etc. -> înşiruire

Am mers cu el, şi ţi-am povestit ieri, să-l ajut cu strugurii.

Folosiţi cu încredere virgula şi înainte de “dar”, “ci”, “iar”.

2. Problema dublului i. Când e corect şi când nu.
Aici sunt multe de spus. Mi-e milă să văd cum se poceşte limba română.

Că spui “să fi blogger” sau “să fii blogger” e cam acelaşi lucru. Deh, când te grăbeşti sau vrei să economiseşti spaţiu, poţi mânca câte un i, ce contează?

Mai au unii şi momente în care sunt foarte darnici! Exemple simple, căutând pe Google după “găsii”, verb luat întâmplător:

“pentru a gasii toate unitatile”
“In incercarea de a gasii cat mai multe persoane”
“Pe acest blog veti gasii review-uri complete”
“Vei gasii altundeva servicii ca la”

Of of.. de perfect simplu aţi auzit? Când folosiţi perfect simplu la persoana I, scrieţi “găsii”! Dacă nu, lăsaţi-l cu un singur i, serios că nu-i va fi frig şi nu se va simţi singur.

3. Veşnicul sh, tz, k.

Aici mulţi se scuză că, cică, scriu mai repede. Cum naiba să scrii mai repede folosind mai multe litere decât ar trebui?! (Şi dacă tot am folosit “?!”, aşa e forma corectă. Nu “!?”).

Ioana Popescu, pst pst! Da, aici. Citeşte aici (bine, şi aici) şi încearcă, măcar încearcă, să pricepi ceva. Acesta e cadoul meu întârziat un pic, să-mi fie cu iertare, pentru ziua ta de ieri. Sau alaltăieri?

O întrebare pentru ziarişti, dar şi pentru restul: Când aţi terminat Jurnalismul/în timpul facultăţii/înainte de a intra la facultate/înainte de a vă angaja undeva, nu v-au dat nici un test minim de gramatică? Sau să scrieţi un articol să vadă nenii ăia ce puteţi? Eu chiar aveam o impresie bună despre ziarişti, în sensul că cunosc foarte bine limba română. Din păcate domnişoara (sau doamna) aceasta mi-a demonstrat că, ori acolo unde lucrează dumneaei se scrie după cum îl taie capul pe fiecare (nu, n-am fost încă curioasă să citesc ziarul acela, parcă Şoc), ori există un nene binevoitor care le corectează articolele din punct de vedere gramatical, corectează topica, mai bagă un sinonim mai potrivit pe ici pe colo…

Să nu omitem nici comentariile de la DeMaio:

PS: Ah. Uitam. Eu ştiu că la şcoală m-au învăţat să scriu cu literă mare începutul de propoziţie (să fiu mai exactă după .,?,!, ?!). Ia încearcă şi tu. Nu-i greu. Sau şi asta îţi corectează săracul nene care se ocupă şi de gramatica ta din articole? Păcat că nu-l ai şi la blog, nu? Acolo se vede „talentul”.

PS2: Nenii ăia de la OTV n-au putut să-ţi dea şi o înregistrare ceva? La relaţiile tale, tu te prezinţi în faţa noastră cu pozele alea penibile? Patetic…

Mulţi s-au plâns şi refuză diacriticele pentru semne în principal, dar şi pentru inversarea tastelor y şi z.

De curând am găsit site-ul ăsta(pentru Windows XP e linkul dar găsiţi mai multe variante în meniul din stânga) care ajută la aceste probleme, fiecare semn rămânând pe locul său de pe tastatura în engleză. Dacă ajută pe cineva… Enjoy!

Aşa va arăta apoi:

Din ciclul “Engleza e cool” avem conjugarea verbelor din engleză.

to share (a împărţi, a divide):

Eu shareuiesc

Tu shareuieşti

El/Ea shareuieşte

Noi shareuim

Voi shareuiţi

Ei/Ele shareuiesc

Asta pentru indicativ prezent. Mă zgârie pe retină şi vă daţi seama că nu mai scriu şi la celelalte moduri + timpuri.

O să vă treziţi la realitate după ce veţi da cu capul de pragul de sus. Şi sincer (deşi par răutăcioasă) aştept cu nerăbdare să se întâmple asta.

Later: Nu înţeleg de ce se complică românii noştri să conjuge verbele din engleză cum fac cu cele în română. Se ştie clar că gramatica pentru limba română e destul de greoaie, în sensul că are la verbe de exemplu terminaţii multe şi diferite. În engleză, la unele timpuri (prezent de ex. ca în cazul acesta) se repetă aceeaşi formă cu excepţia persoanei a IIIa singular. Oricum, hotărâţi-vă. Luaţi verbul în engleză, conjugaţi-l aşa. Dar fiind în România, ştiind că nu toţi cunosc engleza, vorbiţi năibii româneşte.

Peste toate acestea, limba română mai suferă din cauza unor componenţi ai noii generaţii, care cred e „cool” să stâlceşti cuvintele abuzând de folosirea unor aberaţii precum sh, tz sau k, pentru a da doar cele mai „blânde” exemple.

Având în vedere starea de sănătate în care a ajuns limba română, am hotărât împreună cu Victor să iniţiem campania „SalvaŢi limba română”. În primă fază ne propunem să limităm abuzurile mai sus amintite. Suntem conştienţi că nu vom putea opri de tot „fitzele” internauţilor, însă noi dorim să arătăm că putem fi „cool” şi dacă scriem corect.

Sunt invitaţi să se alăture demersului nostru toţi cei care pretind că le pasă de soarta limbii române.

• kdury shi dvdury
• b0x3
• mykr0ph0n
• 0 a5kutzyt0ar3 in f0rm@ d mashynutz@
• @ket0na p3n7ru unghyy
• l@k d unghyy
• @mbalaj3
• un papytzoy myk – hyp0p0tam ku magnetzy
• tabl373 d par@ke7am0l
• pyxury muuuuul73
• foy k0l0r@te verzy shi galb3n3
• revys7@ praktik in buka7ari3
• kywy
• khip5ury
• kartzi d r0m@n@ (kuri0s nu?)

Shi alt3l3.
Ac3as7@ 3 vyyt0@r3a limb@ r0m@n@…
V@ urm@…