Am fost şi la Ipoteşti. Temerile mele de ieri cum că nu vom prinde vreme bună s-au spulberat astăzi la ora 7 jumătate, când am văzut ce frumos era afară.
Ajunsă la şcoală, mulţi colegi deja aveau dubii în privinţa plecării… că nu e pământul uscat, că va ploua mai târziu, că se va supăra diriginta dacă plecăm de la 2 ore etc etc. Bineînţeles că nu au rezistat metodelor mele de convingere şi ale Cătălinei şi astfel am înfăptuit în laboratorul de info lista cu “participanţii”. În total eram 17…
Bun, acum să facem listă cu ce cumpărăm, cât, de unde, să sunăm la şoferul care ne va duce până acolo, să strângem banii şi tot ce mai era necesar în organizare. Eh, ca orice zi de 13 (nu-s eu superstiţioasă, dar parcă mereu se întâmplă ceva ce pune beţe în roate), au apărut micile probleme.
- Economia. Trebuia să predăm nişte proiecte în ora de după fizică (până la fizică am stat, apoi vroiam să plecăm) pentru că nu aveam suficiente note. Din fericire, doamna prof. Speranţa a înţeles situaţia noastră şi i-am predat astfel proiectele mai repede. Mulţumiri. De asemenea mulţumiri şi domnului Gonciar
(ne pare rău că nu aţi putut veni) şi doamnei diriginte.
- Numărul de telefon al şoferului ce urma a ne conduce până la Ipoteşti nu mai era valabil. De unde alt şofer? Eh, cum suntem noi copii descurcăreţi, cu ajutorul vecinului Laurei am găsit un alt şofer foarte de treabă (deşi ne-a lăsat ceva să aşteptăm) care ne-a dus şi adus.
- Problema păturii. Cum nimeni nu mai credea că mergem astăzi la grătar, singura care a adus pătură a fost Laura. De la şcoală când am plecat am uitat complet de ele, ne-am împărţit fiecare treburile şi abia când ne-am reîntâlnit toţi ne-am amintit. Prea târziu, am mers aşa, cu una, dar nu am regretat!
- Problema grătarului. Buuun, eu aveam un grătar, dar nu era pe bază de cărbuni ci de lemne. Nu ne folosea… Caută grătar! Nimeni nu avea, cu excepţia lui Mihăiţă… Mulţumiri şi lui, e consacrat de anul trecut ca fiind bucătarul şef al clasei. El se ocupă mereu de mici.
Problemele fiind rezolvate pe parcurs, ne-am despărţit în grupuri mai mici. Vreo 5 au mers acasă după grătar şi altele, 2 s-au dus să se tundă 
, unul să scoată bani şi restul să cumpere de-ale gurii: suc, pâine, mici, roşii, bere (cei care au băut erau majori!), popcorn, muştar etc.
Au avut băieţii ce căra, vreo 12 l, 8 tăvi de mici, aproape 3 kg. de roşii…
Într-un final a venit şi şoferul şi am plecat la drum.
La Ipoteşti soare, uscat, curat, lacul plin cu nuferi (dar şi cu broaşte) şi câţiva clase primare cu învăţătoarele prin zonă. Însă aceştia au plecat repede, când am ajuns era ora 1.
După ce ne-am ciondănit unde să facem grătarul, lângă lac sau mai departe, am optat pentru a doua variantă.
Buuuun, Mihăiţă şi Pupu s-au apucat să facă focul. Numa` că nu vroia! Într-un final au pus prima tură de mici. Majoritatea nu mâncaserăm aproape nimic (eu recunosc că am mâncat 2 îngheţate), deci stăteam cu ochii pe micii aceia ce se făceau tot mai apetisanţi.
Fiind mulţi (şi noi şi micii) au fost nevoie de vreo 4 ture de mici şi de făcut focul şi pentru a doua oară. Sacul de cărbuni s-a terminat repede… După aproape 3 ore de fum, trudă, poftă, glume ne-am aşezat la “masă”. Am făcut şi poze cu farfuriile pline, dar şi apoi cu ele goale complet…
Ne-am aprovizionat şi cu 2 mingi de mărimi şi culori diferite, care într-un final s-au spart. Am jucat şi “raţele şi vânătorii”, şi un fel de “măgăruş” dar cu toţii, băieţii contra fetele, şi remi, şi cică fotbal. Zic cică pentru că mingea deja se dezumflase, noi eram obosiţi după masă iar echipele erau formate şi din fete. Prin urmare, recunosc, numai fotbal nu se numea. Am sfârşit partida de… fotbal prin luarea mingii în braţe şi alergarea în pădure…
După toate acestea, bursc, băieţii se ridică de pe pătură şi se fac dispăruţi rin pădure. Cătălina, fascinată de aparatul foto, zup zup după ei. Pac pac nişte poze şi… revine printre noi mai mult sau mai puţin amuzată sau ruşinată, deşi nu arăta asta… De ce oare??
Într-o plimbare prin jurul lacului, ce să vadă Andreea? (nu, nu eu, Andreea Z) Un şarpe! Şi nu orice şarpe ci unul gri! Eh, un gri mai special… gri metalizat!!
Rămânând fără suc, câţiva se duc să mai cumpere. Rămânem cei mai leneşi pe pătură: Eu, Alex, Pupu, Andreea Z, Loredana, Roxana. Se aşează Pupu drept şi fetele, Roxana, Alex şi Andreea perpendicular pe el pe pătură, sprijinindu-se fiecare cu capul de o parte a corpului lui: Roxana pe picioare, Alex pe la mijloc şi Andreea pe piept. Pupu stătea pe spate. La un moment dat, crezând că Pupu stă pe burtă, Alex zice bomba: “Măi Pupule dar ce fund moale ai!” Ne uităm toţi înspre Pupu şi începem să râdem copios. Alex nu înţelegea… când se ridică îl vede pe Pupu de fapt culcat pe spate, nu pe burtă… S-a cam înroşit ea… Eh
Cam aceasta a fost ziua noastră la Ipoteşti, la grătar.
Grătarele noastre sunt faimoase, mereu au fost. Anul trecut, de 1 mai am dat startul grătarelor, însă la Pacea. Mereu s-a lăsat cu glume, bună dispoziţie şi veselie. Bravo copii, suntem cei mai… gri metalizaţi! (nu Andreea?)
Revin cu poze.
