Da` chiar vreau!
Mihaela, colega mea de apartament, m-a molipsit. Se uită zilnic pe geam, în special dimineaţa, să vadă dacă n-a nins. Şi bineînţeles că oftează apoi dezamăgită.
Şi mâţa noastră e albă. Ca zăpada. Nu, nu aia din basme…
Vreau zăpadă 
Archive for the Category » Note de toamnă «
17
Nov 2008
16
Nov 2008
… şi nu mai e aici să mă încălzească.
Uneori e prea greu. [*] Uneori fiind momentele când pleacă. Sau plec eu. Dar greutatea aia nu se compară cu ce simt când mă lasă fără respiraţie (îmbrăţisându-mă în aşa fel încât să am un spaţiu mic pentru a respira), când căutăm văvăriţe, când îmi aprinde cuptorul sau pur şi simplu când e gata… De plimbare. De fapt e mereu gata… 
Citeste in continuare… »
12
Nov 2008
Citind ceva, i-a venit în minte o intrebare.Oare cum s-ar intelege oamenii unii cu altii daca nu ar mai exista in vorbire diferentierea intre persoana I, a II-a si a III-a? Sa vorbeasca impersonal sau , mai degraba,unipersonal… Oricine ar raspunde ca asta ar putea crea probleme de intelegere.
Insa, cu siguranta, acest lucru ar putea avea si ceva inimaginabil de benefic. Si la urma urmei si gramatica ar fi mai simpla.Numai ca partea lipsa trebuie inlocuita cu altceva, mai greu de invatat.
A scris fara diacritice desi le avea.Si nu prea lasa spatiu dupa punct.Toate astea dintr-un singur motiv.Chiar asa, ce ora e? (Nu raspundeti, oricum o sa gresiti ora. Poate ca din cauza fusului orar…)
In plus, gandirea ar fi pusa la lucru chiar fara voia ei. Si oferind aparente, ar fi cea mai buna arma impotriva aparentelor.
E doar o parere. Nerealista, desigur, dar surade ideea.
Categorii: Note de toamnă
Spune-mi ce crezi!
07
Nov 2008
M-am pornit ziua din Iaşi, am ajuns noaptea. Cum aşa, dacă drumul are doar 2 ore?
Ok, n-a fost chiar noaptea, doar întunecat afară. De fapt era ora 17 doar. După o oră şi ceva de drum deja mă uitam pierdută pe geam, gânduri şi gânduri în minte, copacii treceau grăbiţi, casele… ehehe… casele dezvăluiau ceva.
Fracţiuni de secunde din viaţa unor oameni. Oameni necunoscuţi, simpli, vieţi… normale şi banale, în acele secunde. Fiind întuneric afară, lumina în casele respective era aprinsă. Cu perdea sau fără, geamurile lăsau privirile să invadeze camerele. Autocarul, în schimb, nu lăsa să se întâmple asta prea mult. Astfel, apucam să văd cum un nene stă pe fotoliu la televizor, un alt nene era cocoţat pe-un scaun şi încerca să schimbe un bec, etc. Lucruri banale.
Mi-au amintit în schimb de ceva… sau cineva mai bine spus. Citeste in continuare… »
28
Oct 2008
Se anunţă că vinerea asta e duminică de fapt. E duminică până luni. E cea mai lungă duminică de până acu, deci luni va fi abia marţi.
Serios!
