Ţin minte că anul trecut, înainte de Crăciun, a fost o problemă cu mesajele la Orange. Erau trimise mesaje (nu mai reţin ce conţineau) de la mine la alte persoane, dar muuulte. Sau primeam şi eu mesaje până mi se umplea memoria. Ştergeam unul să fac loc, venea altul etc.
Acum păţesc la fel. Aveam căsuţa aproape plină, când primesc mesaj de la 333. Hm.. Când oi fi apelat 333? Na… citesc, şterg. Primesc iar. Şi iar, şi iar…
Păţiţi la fel sau sunt eu ţinta? 
PS: Am schimbat tema. După cum se ştie, cea veche se vedea aiurea în IE. Mulţumesc lui Buddha pentru recomandare. Mai am de lucrat olecuţă la asta, dar momentan nu pot, probabil diseară. Sper să vă placă şi vouă 
Postat în Note de toamnă | 9 Comments »
O poezie de când eram mici… O poezia de care mi-a amintit şi isprava din postul anterior, cu câinele…
- De ce m-ai prins în pumnul tau,
Copil frumos, tu nu ştii oare
Că-s mic şi eu şi că mă doare
De ce mă strângi aşa de rău?
Copil ca tine sunt şi eu,
Şi-mi place să mă joc şi mie,
Şi milă trebuie să-ţi fie
De spaima şi de plânsul meu!
Citeşte mai mult »
Postat în Note de toamnă | 9 Comments »
Mi-am amintit astăzi de o activitate făcută cu clasa anul trecut, în martie. Trebuia să fie o acţiune la nivel de liceu, dar s-a întâmplat la fel ca în vorba “La plăcinte înainte, la război înapoi”. Mai exact, de faţă cu profesorii toţi au spus că fac că dreg, dar în final nu au fost decât vorbe.
Clasa mea a strâns o sumă de bani, au adus jucării de acasă şi ce mai aveau frumos de când erau mici şi am făcut nişte pacheţele pentru copiii de la un orfelinat din apropierea liceului. De bani am luat dulciuri şi fructe, nu era cine ştie ce sumă ca să ne permitem altceva, dar copiii s-au bucurat enorm. Ne-au prezentat căminul, ne-au spus poezii, ne-au invitat să desenăm cu ei, se învârteau în jurul nostru etc. 
Încercăm o astfel de acţiune? Eu am să încerc şi în liceu să mai găsesc voluntari, poate mă ajută d-l prof. Gonciar, d-na prof. Speranţa şi Mihai la asta 
Mă mai gândesc la o organizare…
Deocamdată aştept reacţiile voastre să văd dacă aş avea cu cine face din mediul acesta virtual 
LATER Edit: Să nu vă gândiţi că trebuie să daţi bani neapărat. Putem găsi şi alte idei. Poate avem vreun blogger cu ceva mai multe relaţii şi găsim un sponsor sau altceva Chiar şi simpla răspândire a acţiunii (astfel să fie citită de mai multă lume) poate ajuta.
Postat în Note de toamnă | 7 Comments »
Unele lucruri petrecute în ultimul timp, şi nu doar ele, m-au determinat să mă întorc şi mai mult cu gândul şi cu inima către copilărie. M-au făcut să zâmbesc mai mult, să o gust din nou, aşa cum e ea.
Ce ştie un copil? Prea multe nu, deşi sunt şi excepţii, în comparaţie cu un adult cu experienţă. Dar un copil poate să plângă acum de se prăbuşeşte cerul pe el, iar în secunda următoare să-şi uite supărarea, să zâmbească şi să fie toată lumea a lui. De multe ori, trăieşte în lumea lui şi doar a lui…Se bucură de visele lui…Iar când iubeşte te îmbracă în toată dragostea lui..
Dacă ar fi să analizăm rece toate acestea, am trage concluzia că multe lipsuri are copilăria, că e nedesăvârşită, că e săracă, plină de naivitate, de banalităţi. Dar copilul face ca cele mai simple lucruri să capete valoare, cele mai banale să aibă sens.
Nu vreau să analizez teoretic toate acestea. Doar m-au copleşit aceste gânduri. Să nu spuneţi că, da, dar copilul trăieşte în lumea lui imaginară, a poveştilor şi asta nu e deloc reală. Nu o fi reală, cuvânt cu cuvânt, parte cu parte, dar ceea ce simte şi trăieşte copilul când se cufundă în lumea poveştilor e cât se poate de real.
Recunosc… Am greşit, pentru că m-am referit doar la copii… Unde e graniţa care desparte copilăria de restul vieţii? Trebuie neapărat să fie? Să punem un hotar, dincolo de care să devenim pietre? Auzim pe mulţi că vor să se bucure şi să-şi trăiască viaţa din plin, unii într-un fel, alţii în altul… Dar nu te poţi bucura cu adevărat de ea, decât dacă o trăieşti ca un copil…
Unii, auzind aceste afirmaţii, ar începe să arate imperfecţiunile copilăriei. Dar asta, doar dacă nu observă că nu la mintea de copil mă refer, cu toate că şi mintea el şi-o uneşte cu sufletul… Da…Un copil gândeşte mai mult cu sufletul… Vor spune alţii că nici asta nu e bine… Vor spune, cumva, pe bună dreptate, că de multe ori pierd cei care gândesc aşa. Dar asta nu înseamnă că e un lucru rău, ci că nu e folosit aşa cum ar trebui…
Poate că nu numai unele pretexte m-au făcut să mă cufund în lumea copilăriei, ci şi zăpada, care prevesteşte Crăciunul…
Tags: copilărie
Postat în Note de toamnă | 4 Comments »
De-a lungul vremii am fost cam neglijentă cu lepşele de la profu` Gonciar, acum voi face articolele la toate că am inspiraţiune. Pentru cei care vor avea răbdare să citească
Minunile României, din punctul meu de vedere. Nu, nu voi spune de minunile acelea alese, votate, nominalizate: case, statui, clădiri, biserici, cimitire, lacuri etc.
1. Mâncarea tradiţională. Ahh, ce poftă mi se făcu. Cine nu visează la nişte sărmăluţe cu foi de varză, cu mămăliguţă caldă şi smântână? Cine nu adoră friptura bunicii, când se adună toate neamurile la ţară? Când eram mică şi se făceau mesele afară, la buni, vara, era un deliciu. Sunt atâtea mâncăruri, modificate oarecum de fiecare regiune în parte. Dar şi în asta constă noutatea. Dacă merg în Oltenia acum şi mănânc ceva cunoscut deja de aici, nu voi simţi chiar acelaşi gust. Fiecare regiune îşi pune amprenta sa.
2. Relieful României. Norocoşi suntem! Avem munţi. Avem mare. Avem dealuri, câmpii, luncă, Dunărea. Gândiţi-vă la Moldova. Doar dealuri joase şi câmpii. Altitudinea maximă la ei e până în 450. La noi depăşeşte 2500. Şi ai de unde alege.
3. Scriitorii. Îmi place Eliade în mod deosebit. Îmi plac şi poeziile lui Eminescu, dar şi ale lui Bacovia, deşi par la poluri opuse Gingăşia de la Eminescu faţă de pesimismul lui Bacovia.
“Liceu, cimitir al tinereţii mele…”. Eh, la mine nu a fost chiar aşa
Am menţionat doar 3 scriitori, dar sunt mulţi cu care ne mândrim.
4. Gimnastica. În general sportul, sunt câteva sporturi în care ne-am afirmat. Nadia Comăneci, Gheorghe Hagi, Leonard Doroftei, Ilie Năstase, Ţiriac ş.a
5. Sărbătorile şi obiceiurile. Crăciunul, Paştele… Chiar dacă suntem atei sau mai puţin credincioşi, toţi simţim sărbătoarea. Poate doar pentru că toţi în jurul nostru se agită atunci, poate pentru că ne bucurăm şi noi, trecem toţi prin modificările din preajma sărbătorilor, tradiţiile, colindele, dusul coşului la biserică la sfinţit de Paşte şi altele.
Acestea mi-au venit în cap acum. Completaţi şi voi, cine doreşte, cine pofteşte
Postat în Note de toamnă | 8 Comments »
Loading ...
