S-a încheiat anul şi o dată cu el leapşa mea în legătură cu cele mai bune filme ale acestui an. Din câte am observat, lumea nu prea se încumetă la a clasifica filmele şi a desemna unul care a fost mai bun din acea categorie. Poate e lipsa vizionării constante a filmelor sau poate e vizionarea la suprafaţă, cert e că… rezultatele arată în felul următor:
Actiune —> American Gangster (4)
Animaţie —> Ratatouille (8)
Tags: cele mai bune, filme
Postat în Note de toamnă | 4 Comments »
Radu Gonciar, Vaduva, Zeffy, Mihai şi încă un Mihai (Grădinariu) mă întreabă unde aş vrea să locuiesc.
Nu mai aleg Clujul, fiind deja un lucru stabilit pentru anul viitor. Dacă nu ar fi acesta, poate aş alege Constanţa pt. România, iar din afară… ceva din Europa. Poate Germania (deşi nu ştiu germana, dar aş vrea s-o învăţ, îmi place cum sună) sau Anglia.
Altă leapşă pornită de la Vis89 şi primită de mine de la Andu se referă la câteva rânduri pentru a noastră Românie, a cărei zi vine cu paşi repezi într-o săptămână. Nu prea mă chinuie talentul acum, dar am să-l chinui eu pe el.
Din umbra “falnicelor” cartiere mărginaşe, cerşetorii ne salută
Lângă fereastra fără geamuri, manele ei ascultă
Şi când pe pat se-tinde drept, burtosul om politic
Visând la contul plin din bancă şi la apartamentul său mirifc,
Noi continuăm a noastră viaţă, pe plaiul românesc,
Iubind a noastră Românie şi-urând traiul modest.
Să mă scuzaţi de-am depăşit numărul cuvintelor ce erau impuse, dar v-aş recomanda să scoateţi limita. Lăsaţi-ne să scriem cât dorim şi să exprimăm în versuri cum putem, nu doar în 35 de cuvinte 
LATER Edit: Uitasem unde dau leapşa. Cea cu “Unde ai vrea să locuieşti?” e valabilă pentru toată lumea, dar a doua aş vrea în mod special răspuns de la Tomata cu scufiţă,Ion, A.Faith, Pollux, Rottenkids (chit că nu locuiesc aici) şi Medicinistul Andrei. Bineînţeles, pe cine mai chinuie talentul, vă rog
Tags: leapşă, ziua României
Postat în Cruda realitate, Note de toamnă | 10 Comments »
Aveţi şi voi perioade în care simţiţi că lumea se termină dacă nu faci lucrurile x, y, z repede, exact azi şi fix în momentul respectiv?
Nu ştiu ce am, uneori sunt foarte relaxată şi comodă, nu mă interesează de nimic. Alteori, cum ar fi zilele astea, am impresia că am 15 mii de lucruri de făcut, o grămadă de probleme pe cap şi că dacă nu le termin şi nu le fac (toate de care îmi amintesc) în ziua respectivă, e foarte grav.
Mă simt tot mai obosită. Ar spune unii că sunt aşa pentru că am bacul şi deh, mă chinui cu învăţatul. Da` de unde? Încă stau foarte relaxată în privinţa asta, nu m-am ambalat (probabil o voi face prin aprilie, mai 
).
Aveţi un program fix? Sau cât de cât format, pe care încercaţi să-l respectaţi? Eventual unul de pe o zi pe alta… Eu mă gândesc noaptea (sau ar trebui să spun dimineaţa, că mă culc în general după ora 1), înainte să adorm, la programul de mâine. Unde merg, ce am de făcut, cât stau, ce fac când mă întorc acasă etc. Dacă aş privi lucrurile la fel cum le privesc în perioada bună, când sunt relaxată, acum nu fac nimic ieşit din comun şi foarte solicitant. Pur şi simplu mă agit eu…
Ce am mai observat e că uit tot mai repede. Dacă acum spuneam că… nu ştiu… deschid un tab să caut ceva şi mă întrerupe cineva din procedura asta, dar pentru puţine clipe, când revin nu mai ştiu ce voiam să fac. Mi-am propus să-mi iau notes să pun pe monitor/carcase de cd-uri ce am de făcut… Poate îmi revin.
Până una alta, pun unul şi aici. Îmi uit ideile şi mă enervează la culme. Mi se întâmplă să mă gândesc la ceva şi să-mi vină idei de tot felul care îmi trebuie la proiecte, dar dacă nu le notez, uit mare parte din ele.
În aşteptarea perioadei în care nu uit şi sunt liniştită:
Tags: stres, timp
Postat în Note de toamnă | 5 Comments »
Fiecare şut luat în fund e un pas înainte.
Postat în Note de toamnă | 15 Comments »
Deşi am primit puţine răspunsuri la încercarea mea de a ajuta cumva câţiva copii, continui să găsesc câteva soluţii.
Eu oricum voi încerca să fac cu liceul măcar. Discut mâine şi vă povestesc apoi ce a ieşit. DAR mi se părea frumos să încercăm aşa ceva şi la nivelul acesta virtual, ar fi o bună modalitate şi să ne cunoaştem, să arătăm că avem suflet (nu doar coduri şi adsense) şi să aducem un zâmbet unor copii care cu siguranţă au avut o copilărie mai tristă decât a noastră, fiind orfani.
Vă prezint o idee rezultată dintr-o discuţie recentă cu Pollux pe tema asta:
Luăm legătura cu o anumită casă de copii. Discutăm cu cei care se ocupă acolo şi îi rugăm să ne dea nişte desene de-ale copiilor sau ceva creat de ei. Figurine din plastelină, forme din hârtii, orice, oricât de banal pentru cei mari.
Organizăm o petrecere. Pollux a spus că e mai atractiv şi mai plăcut să donezi bani aşa. Totuşi, la noi nu se vor dona. Se va organiza o licitaţie, se vor vinde desenele/creaţiile copiilor. În felul acesta se vor simţi şi copiii importanţi, vor vedea că e frumos şi important să munceşti, să te chinui să faci ceva bine, le va fi apreciată opera 
Apelez iar la persoanele care cred că ar putea găsi un sponsor.
Repet: Nu doresc acţiunea aceasta neapărat în oraşul meu, Botoşani. Eu voi încerca oricum să fac cu liceul. Dar m-aş bucura enorm dacă alţii pot prelua ideea şi dezvolta-o cumva, ori în licee, ori pe bloguri şi să se facă ceva în final. Am încredere că dacă vreţi, se poate. Hai nu fiţi leneşi
Postat în Note de toamnă | 3 Comments »
Loading ...
