Spune pe bune.
Serios că ţi-aş fi cântat la telefon dar s-ar fi crăpat display-ul la telefonul meu şi la scurt timp şi la al tău 
Acum… să ştii că înţeleg atitudinea ta de a păstra liniştea zilei de azi. Chiar dacă poate ai primit mai puţine urări decât atunci când făceai mare tam tam pe faptul că e o zi specială, sunt mult mai plăcute acestea, ale persoanelor care şi-au amintit fără să primească în prealabil o invitaţie undeva sau o vorbă de genul ”ah, abia aştept ziua de mâine, plănuiesc…. şi….”.
Totuşi, să nu fii dezamăgită. Lumea mai e şi foarte ocupată sau cu multe pe cap încât unele date li se par total normale. Iar alţii chiar nu au memorie bună în privinţa datelor. Deh, tre să ne obişnuim şi cu aşa ceva, asta e, nu le putem da în cap acu nu?
(Totuşi, când vei fi la casa ta, căsătorită şi eventual cu un ţânc (sau doi, trei, …) şi bărbatu-tu uită aniversarea nunţii sau mă rog, ştii tu, o zi ”a voastră” să-l tragi bine de urechi! Ştiu, mi s-a mai zis, sunt rea dom`le.)
:hug:
Ne facem de cap? Girls just wanna have fun?
Postat în Note de primăvară | 16 Comments »
…aici:
1. Ziua cea mai frumoasă ?
Vineri. E grea şi aceea în mod normal, dar ai satisfacţia că vine week-end-ul. Termini programul şi-ţi spui: Pfiu, I`m done. Căutaţi-mă luni de acum.
2. Lucrul cel mai uşor ?
Prea general… Lucrul cel mai uşor… Să respiri? 
3. Cel mai mare obstacol?
lenea? Să poţi şi să nu vrei?
4. Cea mai mare greşeală ?
Să alegi un lucru din două când nu eşti convins de alegere. Dacă ai o mică îndoială în privinţa celuilalt, mai gândeşte o dată. Dacă alegi direct, cu prezenta îndoială în minte, o să ajungi să-ţi spui: ”da` dacă alegeam celălalt? Da` poate… da`…”. Aha…. da….
(nu mă refer la lucruri ci în general la decizii unde ai de ales)
Citeşte mai mult »
Postat în Note de primăvară | 5 Comments »
”…but I wanna go home”
Cât de des nu folosim expresia? Suntem la şcoală/facultate/muncă, suntem în oraş cu treburi, obosiţi, plictisiţi, somnoroşi, nervoşi, căutând puţină linişte… ”Ah, înnebunesc!! Vreau acasă”.
Acest ”acasă” n-are doar sens de casă, de un loc unde să stai sau unde ştii că ai mâncare, tv şi pat şi gata, nu îţi mai trebuie nimic. Nu, e un ”acasă” mai special, vrei un ”acasă” liniştit, în care te simţi bine, stai cum vrei, departe de restul grijilor, nu te doare nici de baba de la 3 şi nici de şoferiţa aia tâmpită pe care ai înjurat-o azi în trafic. În acest ”acasă” nu dai de frustrarea de la muncă şi nici de nervi. Cam ideal ”acasă” ăsta, nu?
Mulţi nu-l avem.
Dar tot ”vrem acasă”, tânjim după ”acasă”, aşa cum e el…
Eu mi-am făcut acel ”acasă” ideal, dar e format doar din camera mea. Într-adevăr, poate uneori n-o pot evita pe baba de la 3 (deşi stau la casă…) şi nici n-o pot uita pe şoferiţa tâmpită, dar mă descurc… În schimb ambiţia mea e mare, o să am un ”acasă” extins la mai mult decât o cameră. Şi n-o să fiu doar eu cu mine.
Citeşte mai mult »
Postat în Note de primăvară, Note muzicale | 7 Comments »
Astăzi am observat câte ceva:
- cinematograful e la fel de sec, nu m-a atras nici un film deşi aveam cele mai bune intenţii să văd ceva…
- îngheţata din Dolce Vita e bună, chelnerul care ne-a servit e ameţit şi foarte ocupat. A, şi ciorba rădăuţeană e bună, dar asta nu garantez, e doar părerea cuiva, eu nu mai mănânc de mult ciorbă
- lista cu farmaciile deschise non-stop cu programul ăla, că se face cu rândul, e cât se poate de falsă. Ne-am mişcat fundurile până pe Împărat Traian degeaba, farmacia Larix nu e deschisă. Pardon, e non-stop deschisă pe data de 16 martie, dar doar de la ora 20. Super… de ce nu scria asta şi pe lista aia? Că nu ştiu de ce, dar ”non-stop” mie una îmi spune altceva.
- m-am văzut apoi cu Licu care e în al 9lea cer, scumpa de ea…
Deci aşa arată un om fericit, după un an de zile alături de Bogdan, un băiat care o iubeşte şi o sprijină
- plimbarea de vreo 30 de minute pe ceva străzi mai mult pustii, singură, cu căştile în urechi şi fredonând ceva melodii fără să-mi pese dacă apucă să mă audă cineva e… benefică… pentru gândit şi… totuşi greoaie…
- plimbarea de vreo 30 de minute pe ceva străzi mai mult pustii (trecând doar maşini), singură atrage claxoane şi texte de agăţat care mă fac să râd şi să-mi fie milă de respectivii, că urâţi nu erau, dar păcat că nu ştiu să se comporte. PS dragilor, să conduceţi şi să vă uitaţi apoi spre mine în timp ce maşina ÎNCĂ înainteaza, nu vă face şmecheri ci iresponsabili, iar maşinile frumoase nu sunt un bilet către mine sau în general către fetele cu ceva minte.
- am un mic defect, când nu sunt chiar în apele mele mă hotărăsc repede asupra cumpărăturilor. Prea repede… şi prea multe…
Postat în Ei sunt..., Note de primăvară | 18 Comments »
Articol pasat de Zeffy, fără temă sau substanţă, doar ce mi-ar inspira mie titlul ăsta. Ahh…
Luându-mă după ceva legi de-ale lui Murphy, ajung la concluzia că între mii de fluturaşi roz trebuia (la naiba) să existe şi unul negru. Îmi pare rău Zeffu, dar eu nu iubesc fluturele ăsta negru. Nu că e negru. Ar putea fi orice culoare, însă dacă toţi ceilalţi roz îmi făceau bine, ăsta de ce e mai cu moţ? Sigur e ceva în neregulă cu el. Şi e… Se numeşte nelinişte…? Îndoială…?
Să-ţi arăt partea sadică din mine? I-aş atinge aripile să-i iau ”praful” acela… I-aş rupe aripile să nu mai poată zbura la alţii, să rămână doar la mine, nu doresc nimănui sentimentul şi… în final l-aş prinde cu un ac cu gămălie în ceva polistiren, să zicem ”ca pentru un insectar”. Evident nu e pentru asta, însă de ce aş vrea să scap de tot de el? Lasă-l să fie acolo, să-mi amintesc ce-a făcut, cum am reacţionat eu, să învăţ ceva din asta şi apoi să merg mai departe cu ce mai am…
Încă sper să nu fi afectat ceilalţi fluturaşi din stomac, deşi văd slabe şanse, negrul se molipseşte uşor… Când am timp arunc o privire, dacă mai găsesc negri sper să am putere să aplic din nou procedura de mai sus…
Postat în Note de primăvară | 4 Comments »
Deşi mă resemnasem joi că merg a doua zi singură la Iaşi şi vedeam eu cu cine mă întâlneam pe acolo, mai pe seară încolţeşte ideea: ”Hm.. blonda trăgea de mine mai demult să mergem la Iaşi la cumpărături, eu nu şi nu… Hm… acu aş putea spune da 
”
Bun, începe persuasiunea:
- Hai
- Păi aş vrea… da` avem fizica… da` tre să dăm foaia pt cec, da` foile pt Ioana etc.
- Haaaai, îţi scoţi scutire, pentru cec îl rugăm pe Ştefănuţ, de fapt îl rogi tu că eu deja îi sunt datoare, cu Ioana… nu ştiu, o laşi baltă. Şi cu banii… nu cheltuim mult (yeah sure…)
Cu chiu cu vai am reuşit:
Dida : la 9 ajungem si la 9 juma am programarea
Dida : luam ceva revista pentru tine, eu scap repede, apoi mancam… mall, magazine…
Cata: suna cam intersant 
Uhuuuu! Citeşte mai mult »
Postat în Note de primăvară | 12 Comments »
Loading ...
