Ieri. Plictiseala. Ora 16:18
Hm… ”Blondo, hai la cinema. Da` repedeeee, acu la 5 să prindem.”
”Nu ştiu.. tre să vină ceva veri la mine, tre să mai stau.”
Bun.
Dida: esti acasa nu?
Dida: adica bt
Bogdan Tody: aham
Dida: vii la un film? Citeşte mai mult »
Postat în Note de primăvară | 2 Comments »
De ce mi-o fi venit în minte asta? Nu am spus Carpe diem, pentru că deşi e tradus de obicei la fel, e interpretat în cu totul alt sens decât cel simţit dintotdeauna de mine. Dar nu asta vreau, nu vreau să-i explic sensul…
O parte din sens l-am pus în cele trei puncte, considerate inutile, poate, dar fără care ar fi părut prea brutale cuvintele mele. Câte clipe oi fi trăit până acum? Să nu te miri că vreau să măsor timpul în clipe, când e mai simplu în zile, luni, săptămâni şi ani.
Dar mi-e de-ajuns o clipă. Viaţa mea e simplă, are doar o clipă. Toate lucrurile care se termină nu au nici o valoare. La fel şi clipele. Atunci când clipele sunt legate de concret se pierd repede.
Nu o clipă care să fie păstrată ca amintire, nu clipa ce se schimbă, purtând masca fericirii. Clipele fericite care se sfârşesc poartă doar iluzia fericirii.
Trăieşte clipa!… Sună frumos… Important e doar ce cuprinde clipa respectivă şi cât ţine. Poate părea o invitaţie la monotonie, dacă te mulţumeşti doar cu o clipă, şi aceea încă neconsumabilă, însă pentru unii oameni există lucruri a căror păstrare neschimbată nu duce la plictiseală.
A.
Postat în Note de primăvară | 2 Comments »
Mi-am amintit de o urare de călătorie pe care am auzit-o folosită într-o ţară mai din răsărit. În loc de Drum bun! sau Călătorie plăcută!, care, chiar dacă iniţial purtau poate ceva mai mult sens în ele decât azi, însă prea mult nu, pentru că sunt alcătuite din nişte cuvinte reci, ce poartă în ele doar datoria de a fi politicos, au devenit ceva mai mult mecanic, am auzit urarea Înger păzitor!
Dincolo de posibilul ataşament al respectivelor persoane faţă de nişte tradiţii şi credinţe, urarea aceasta este nu doar mai plăcută… Ideea e că te face să simţi că nu eşti singur nici atunci când eşti. Cum? Nu e greu de înţeles dacă obişnuieşti să gândeşti şi să priveşti lumea într-un fel anume. Cam ca în melodia aceea: Tu, nevăzută, dar te simt…
E simplu… Închizi sau nu ochii şi ieşi din carapacea ta, lăsându-ţi sufletul să călătorească acolo unde ai nevoie… Astfel poţi fi, deşi prezent absent într-o parte, absent prezent într-alta…
Sau, privită dintr-o altă parte, această situaţie s-ar putea exprima aşa: Te port în mine ca pe-un vas de preţ, ca pe-o comoară-nchisă cu peceţi…
Notă: Gândurile acestea sunt naive, banale, reale şi rupte de lumea concretă.
Postat în Note de primăvară | 1 Comment »
Încărcător, periuţă de dinţi, placa, pantaloni, tricouri, şosete, pijamale cu elefănţei etc…
Sunt iar entuziasmată de drum. De fapt, probabil sunt mai entuziasmată de faptul că plec… Legat de drum am două stări. Prima e de genul ”pfai, 7 ore şi ceva, ce plictisitor, o să mă satur de citit/ascultat muzică/stat cu fundul pe fotoliu sau făcut 2 ture pe culoar”. A doua e de genul ”relaxare, lenevit, privit ”pe pereţi” adică pe geam, văzut peisaje, gândit… gândit… gândit… eventual imaginat… eventual plănuit…”.
Pf, totuşi mă tem, atâta gândit uneori e dăunător. Mai ales că eu am tendinţa să interpretez în mii de feluri o vorbă, să despic firul în 15 mii, să pun pesimismul mai presus pentru a nu fi dezamăgită apoi de prea mult ”visat la bine”. Şi de câte ori nu se întâmplă…
Ce-o fi o fi… Deznodământul mâine seară. Sau poimâine.
P.S: Completarea bagajului: fără priviri în urmă, încredere în doctoriţă, strângerea inimii într-o singură bucată şi ceva foi de matematică…
P.S2: Glumeam la elefănţei.
Postat în Note de primăvară | 7 Comments »
M-am răzgândit. Uneori e bine să faci asta, după o mică analiză… şi oricât de mult ţi-ai dori să păstrezi ideea, care în fond e bine intenţionată. Uneori… e mai bine să accepţi şi să realizezi că nu e momentul. De ce ţi-ai dori ceva forţat, ceva care ar trebui să fie plăcut şi care să ajungă să fie… grăbit şi întrerupt?
Deci azi m-am răzgândit. Lucrurile bune se întâmplă (mai ales) celor care ştiu să aştepte. Şi se întâmplă frumos.
Postat în Note de primăvară | 16 Comments »
Loading ...
