- o sticlă de Pepsi Twist. De ce m-oi fi lăsat convinsă de Blondă cum că Fanta e mai bună?
- o magie care să facă să nu mai am dureri de cap dacă dorm după amiaza (sau spre seara). Dacă dorm mai puţin de 2 ore, durerea de cap e prezentă în mod sigur. Dacă dorm mai mult de 2 ore, am şanse să nu fie atât de insuportabilă şi să treacă cu o plimbare prin curte, la aer. (şi uite cum voi ajunge să mă duc să-mi cumpăr pepsili
)
- să mă trezesc dimineaţa şi să zâmbesc cuiva, nu soarelui care-mi intră abuziv în cameră.
- să-mi vină imaginaţia înapoi că mare nevoie am de ea. Ar mai fi o variantă, după ceva lege ale lui Murphy: ”Nu contează că nu ştii, contează să ai numărul de telefon al celui care ştie.” Aş putea abuza şi mă folosi de ideile altora, dar în unele cazuri e de preferat să aduci tu un aer inovator ideii, mai ales dacă are o valoare mai specială. Altfel, ce rost? So… focus Doyleida, focus!
- să-mi pot aplica măcar o dată gândul nebun de-a nu-mi păsa de una alta şi de a-mi ”lua lumea în cap” (mai corect a fi ”a-mi lua rucsacul în spate”).
- să rămân cât mai mult timp ”în nori”, cum mi-a spus azi blonda. ”Cause she`s sooooooo hiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiigh” (nu exact sensul din melodie, dar nu degeaba îi pun link…)
- să treacă perioada asta atât de stresantă care mă face să mişc necontrolabil piciorul în timpul orelor de fizică. Mai mult decât stresantă, e prea… plină, prea deschisă bătăilor de cap ale altora (părinţi, whatever), ce mai, e enervantă. În august sigur apele vor fi liniştite de ceva timp
- să fie vreme frumoasă de luna mai, nu ploaie, nori gri/albaştri închis, aer umed care-mi strică zulufii, noroi care ne murdăreşte adidaşii etc. şi nu ne lasă să facem grătare la Ipoteşti.
- pixuri, multe pixuri
- să ştiu înainte de a acţiona dacă ar avea efect să dau imprimanta de perete ca să tragă normal foaia, nu doar un colţ şi apoi să se blocheze.
Acu spuneţi: ”Pfaaai, ce pretenţioasă eşti, ai voinţă, cam multe vrei” 
Postat în Note de primăvară | 9 Comments »
-Ai emoţii?
-Nu… mai mult sunt nerăbdătoare. Apropo, sunt în Tudor Vladimirescu, zi-mi şi mie cât mai am..
-Vreo 30 de km.
Rămăseseră doar 30 de km şi din fericire ploaia nu m-a chinuit atât de rău încât să devin o băbuţă de nerecunoscut (pentru cine nu mă crede).
După o tură de peco la care nu-i găseam uşa principală (era una cu ceva depozit, wtf, n-o fi pe acolo intrarea), l-am văzut… De fapt, am văzut două persoane, dar cealaltă era cantitate neglijabilă şi nu prea intra în privirea mea până la un moment dat, deşi era în aria respectivă (no offence ).
Mi s-a prezentat oraşul: Citeşte mai mult »
Postat în Note de primăvară | 21 Comments »
Dacă m-ar întreba cineva acum ce carte am citit ultima dată,m-ar pune în dificultate. Nu ştiu şi nici nu contează… O aşa întrebare are un orizont de aşteptare: se presupune că ai lecturat cartea de la cap la coadă, deci presupune o activitate(?) încheiată…
M-am obişnuit să citesc fragmente pe care să le las să mă poarte pe unde nici ele nu au fost, să le las în voia gândurilor mele, meditând şi visând pe marginea lor…
Am un fel ciudat, foarte ciudat, de a citi ceva… Desigur, acest fel de a citi nu e aplicabil oricărui fel de cărţi.
Tocmai referitor la acest mod de a citi, găsisem ieri o afirmaţie, care suna cam aşa, nu întocmai, ci editată în unele mici amănunte de gândurile mele: Unele scrieri trebuiesc citite pe dinăuntru. Intuiţia e mai importantă decât erudiţia. Numai ea învie şi dă viaţă vechilor texte, transformându-le în mărturii.
Acest fel de a citi mi-a adus mari satisfacţii. Şi nu mă refer la citirea cărţilor… O carte în care să te citeşti, ştiind-o dinainte de a o cunoaşte.
Desigur, imaginaţia poate face orice cu pesonajele. Doar că imaginaţia aparţine irealităţii. Intuiţia se bazează pe realitate.
Eu o să rămân mereu pe aceeaşi pagină, chiar şi când vremea va albi toate literele. Am spus că le va albi şi nu că le va şterge. Ceea ce am scris o-dată nu mai poate şterge nimeni şi nimic, niciodată…
A.
Postat în Note de primăvară | 4 Comments »
Ieri. Plictiseala. Ora 16:18
Hm… ”Blondo, hai la cinema. Da` repedeeee, acu la 5 să prindem.”
”Nu ştiu.. tre să vină ceva veri la mine, tre să mai stau.”
Bun.
Dida: esti acasa nu?
Dida: adica bt
Bogdan Tody: aham
Dida: vii la un film? Citeşte mai mult »
Postat în Note de primăvară | 2 Comments »
De ce mi-o fi venit în minte asta? Nu am spus Carpe diem, pentru că deşi e tradus de obicei la fel, e interpretat în cu totul alt sens decât cel simţit dintotdeauna de mine. Dar nu asta vreau, nu vreau să-i explic sensul…
O parte din sens l-am pus în cele trei puncte, considerate inutile, poate, dar fără care ar fi părut prea brutale cuvintele mele. Câte clipe oi fi trăit până acum? Să nu te miri că vreau să măsor timpul în clipe, când e mai simplu în zile, luni, săptămâni şi ani.
Dar mi-e de-ajuns o clipă. Viaţa mea e simplă, are doar o clipă. Toate lucrurile care se termină nu au nici o valoare. La fel şi clipele. Atunci când clipele sunt legate de concret se pierd repede.
Nu o clipă care să fie păstrată ca amintire, nu clipa ce se schimbă, purtând masca fericirii. Clipele fericite care se sfârşesc poartă doar iluzia fericirii.
Trăieşte clipa!… Sună frumos… Important e doar ce cuprinde clipa respectivă şi cât ţine. Poate părea o invitaţie la monotonie, dacă te mulţumeşti doar cu o clipă, şi aceea încă neconsumabilă, însă pentru unii oameni există lucruri a căror păstrare neschimbată nu duce la plictiseală.
A.
Postat în Note de primăvară | 2 Comments »
Loading ...
