V-au venit colindătorii? Sau e încă prea devreme…

Of, 9 jumătate, m-am culcat la 5. M-a trezit mama că vine preotul. Asta e o treabă interesantă… În Cluj de exemplu, după ce s-a sfinţit casă surorii, s-a aşezat preotul la masă câteva momente şi am discutat câte ceva. Ne-a spus că la ei în Ardeal nu se obişnuieşte mersul din casă în casă la credincioşi. Poate şi pentru că sunt multe religii la mijloc şi să cauţi să te primească dintr-un întreg bloc doar o familie de ortodocşi e ceva mai complicat.

Acolo, dacă vrei să ţi se dea cu aghiazmă ori ceva, mergi tu la biserică şi chemi preotul, nu vine dânsul să bocănească la fiecare uşă (impropriu spus, o fac puştii ăia mici…)

Lucrul ăsta mi se pare foarte tare. Bine că nici aici nu eşti obligat să-l laşi să intre, pur şi simplu nu deschizi poartă când vin copiii să te întrebe, însă preoţii sunt distribuiţi pe zone. Ce impresie îşi face cel de la biserica la care aparţii dacă nu-l primeşti?

Şi aici o să ating un subiect mai delicat, însă deh, dacă tot m-am băgat… Toţi ne dăm buni creştini, cu credinţă şi frică de Dumnezeu. Dar bineînţeles că nu toţi postim, din diverse motive, nu toţi mergem la biserică, nu toţi am citit Biblia, nu toţi mergem să ne spovedim chiar şi când nu e ”atunci când se duce toată lumea”, nu toţi ascultăm liniştiţi o slujbă ci mai mult ne întrebăm de ce o fi atât de lungă… Mulţi vor spune că nu în asta constă credinţa, că pot fi credincioşi chiar dacă… (negarea tuturor celor enumerate mai sus) Ok, parţial valabil.

Deh, dar e bine să te ştie lumea credincios, cel puţin babele de la colţ… Chiar dacă în multe cazuri acele persoane nu ştiu ce reprezintă acest lucru. Mereu am fost de părere că ateii de exemplu ar avea mai multe motive să fie credincioşi. Ştiu, sună bizar. Însă gândiţi-vă că, pentru a fi ateu pe bune, trebuie să ştii ce e în spatele religiei. Trebuie să o fi întors pe toate părţile, să îţi pui întrebări, să cauţi răspunsuri şi atunci când simţi tu că e imposibil sau când nu există răspuns care să te satisfacă, spui ”nu cred”. Ei bine, excluzând partea de ”nu cred”, ei ar fi în măsură să spună sus şi tare că-s credincioşi. Pentru că au habar de ce presupune asta.

Oh, am fugit, a venit preotul!