Dar dacă mă gândesc bine, nu cred în ”perioada nepotrivită”.

De asemenea, nu cred că e sănătos să te gândești la ceva ce a eșuat și să îți spui ”ah, daca mi s-ar fi întâmplat aia acum/în perioada asta (teoretic f faină)”. Nu ai garanția că ar fi fost benefic, că totul ar fi mers ca la carte etc.

Viața nu e roz. Are perioade când e roz, da’ în majoritatea timpului e gri (uneori albă, alteori neagră, iar cel mai des mixed). Așa că n-o să-ți ofere nimeni pe tavă nimic dacă tu nu faci un semn că ai vrea acel lucru. N-o să stea nimeni să te împingă de la spate să faci ceva ce, teoretic, e ceea ce ai nevoie. N-o să îți așeze nimeni perioadele din viața ta, astfel încât totul să fie armonios și cursiv și… roz.

Nu.

Or să se amestece toate după cum… (well, insert here anything you believe in, from God to karma, destiny and so on).

Nu e ok să te scuzi cu ”perioada nepotrivită” și îmi cer scuze acum față de cei cărora le-am zis asta.

Despre persoanele care mi-au spus mie scuza asta? Cred doar că s-au temut de o schimbare sau pur și simplu n-au vrut-o și au refuzat-o cum au crezut de cuvință.

Ține mai mult de o teamă, de lașitate, de a nu accepta adevăratele motive.

Cum se scurg zilele, nu poți prezice. Dacă cedezi, te plafonezi și accepți ”orice s-ar întâmpla”, îți meriți soarta. Rareori o să prinzi momente potrivite, aranjate, rând pe rând apărute; dacă ți se întâmplă des, ești un norocos (și probabil plictisit deja).

Dar de fel… trebuie să lupți să obții ce vrei. Bineînțeles, cu condiția să ȘTII ce vrei.

Lasă deoparte perioada în care ți se întâmplă, doar analizează, evaluează, decide și acționează Chiar dacă în urma deciziei, acțiunea e nulă (adică rămâne totul ca atunci când folosești expresia de la început), măcar ești mulțumit cu gândul că ai luat în calcul situația și ai tratat-o cu maturitate, nu te-ai temut de ea din start și ai pus-o pe seama ”timpului delicat”.

”Most people have a harder time letting themselves love than finding someone to love them.”

Bill Russell

Sunt pe jumătate adormită, da’ n-aș mai vrea să dorm. Am visat aiurea. Nu dau detalii, atât că totul era bine acum, iar în câteva ore totul e rău, fără vreun motiv anume. Just because.

Subconștientul meu lucrează… așa că tre să lucrez și eu la whatever thing declanșează treaba asta.

Fie e experiența, fie supra-analiza mea obișnuită, fie frica să fiu rănită.

Și ce trebuie să mă întreb e dacă merită. Indiferent care ar fi deznodământul unei acțiuni/perioade, a meritat… cuprinsul?

Nu poți fi niciodată sigur de alte persoane. Poți vorbi doar în numele tău și chiar și atunci când crezi că te cunoști perfect, îți mai faci câte o surpriză. Cum să pretinzi altfel de la alții? Nu poți vorbi decât în numele tău.

Acum chill, fii zen…

Să încerc la anul…

• să mă gândesc mai mult la mine
• să mă desprind de trecut, anumite vremuri au apus și nu le pot aduce înapoi
• să nu mă grăbesc, baby steps

• să accept realitatea sau viitorul apropiat
• să înfrunt nu, încă nu pot.
• să nu dau satisfacție celor care nu mă vor zâmbind
• să iert…
• să nu mă mai simt dezamăgită pentru faptele altora, greșite din prisma mea, nu și a lor
• să prind un răsărit frumos
• să încep să construiesc viitorul meu, așa cum mi-l doresc eu
• să nu mai urc persoane pe piedestaluri, nimeni.
• să sun mai des la tata
• să-mi mențin kg
• să nu refuz nimic doar din comoditate
• să gătesc mai mult
• să mă ocup mai mult de KarisMetal
• să fiu fericită fără să mă tem că vine potopul
• să… vorbesc
• să nu mă mai condamn, ce-am făcut e bun făcut; ce n-am făcut, e trecut timpul
• să las oamenii să mă cunoască
• să-mi fac o pușculiță pentru ”ieșiri din oraș”, so much to be seen
• să îndrăznesc să-mi reglez și somnul, ca un om normal?

To be continued…

Foto.

O ador.

Atât că… nu prea simt așa mult anul ăsta. Sunt acasă la Botoșani și parcă nu e Crăciun. Deși am toate cele de mai sus, aproape… Tot ce vreau e să plec mai repede. Unul din motive e că am un magnet in alt loc care mă tot atrage spre el
Nu mai vin acasă aici, vin în vizită undeva unde mă simțeam ca acasă. Plec de “acasă” al meu din Cluj și merg în vizită. Parcă așa e situația…

Lăsând astea deoparte, negândindu-mă la anumite chestii ce-mi pot perturba liniștea, pot spune că sunt fericită

Sărbători fericite să aveți!

Mai multe pe KarisMetal Unde am mai postat zilele trecute și ceva cercei, din metal…

Mulțumesc 4botoșani că m-au promovat.

“Nu depinde de greutatea lui absolută. Depinde de cât de mult îl ţin în mână.
Dacă îl ţin pentru un minut, totul este în regulă, dacă îl ţin pentru o oră, voi simţi o durere în braţul drept. Dacă îl voi ţine o zi întreagă, va trebui să chem o ambulanţă. E exact aceaşi greutate, dar cu cât o ţin mai mult, cu atât devine mai grea.” le explică profesorul.

Dacă ne purtăm în continuu greutăţile în spate, mai devreme sau mai târziu, nu vom mai fi capabili să le ducem înainte, ele devin tot mai apăsătoare.
Cum trebuie să mai lăsăm paharul jos, să ne odihnim mâna pentru o vreme înainte de a-l ţine din nou, aşa e necesar ca periodic să lăsăm deoparte greutăţile, pentru a ne putea revigora şi a fi capabili să le facem faţă.

Mereu vor fi greutăţi pe umerii noştri. Dar, cu înţelepciune, vom şti şi să ne eliberăm de greutatea lor, pentru a ne odihni şi a ne relaxa.
Viaţa este scurtă! Indiferent de greutăţile pe care le avem, să ne reamintim mereu să ne bucurăm de ea.

Foto.

Seamănă?

Mai exact?
Cam așa:

Încep prin a spune “Grăsimea ucide!”. Nu “poate ucide” ci “ucide”. Am întâlnit (virtual) persoane care, din păcate, au povestit acest lucru. Obezitatea e o problemă care trebuie neapărat înfruntată și învinsă.

Ca mulți dintre voi probabil, nu respectam multe din regulile ”de bun simț”. Fără mic dejun, cu apă minerală, cu pâine, cu cartofi și carne, cu chipsuri seara. Am reușit să mă îngraș suficient cât să nu mă mai plac, deci o schimbare trebuia făcută. Dacă eu nu mă plăceam, ce pretenții să am de la alții?

Soluția mea a fost regimul disociat 3+3, găsit la Irina Reisler. Este unul prietenos, comod, care nu te amețește cu număratul caloriilor, cu cântărirea alimentelor și care nu lasă foamea să se instaleze. Mai multe despre el puteți citi pe forum, aici. Tot pe forum găsiți și altele, dacă aveți nevoie.

Lăsând deoparte regimul, să vă spun pe scurt câteva lucuri pe care le-am învățat și le aplic (exceptând pâinea care nu e permisă la regimul meu). Doar câteva, nedetaliate, nemotivate, pentru a vă lăsa curiozitatea să le găsiți singuri pe site-ul Irinei Reisler. Acolo găsiți exemple, cu clipuri video, informații de la specialiști, justificații, totul ca la carte. ->>

1. 3 mese pe zi obligatorii + 2 gustări. Mic dejun, gustare 1, prânz, gustare 2, cină.

2. Apa călduță dimineața pe stomacul gol, eventual cu puțină lămâie, o cană. (dacă vă întrebați de ce… v-am spus deja unde găsiți răspunsurile)

3.  Nu amestecați cartofii cu friptura, știu, așa suntem obișnuiți. Iar dacă mai adăugați și pâine…. v-ați rezolvat serios. Negativ.

4. Nu te înfometa! Mai ales dacă așa speri că o să slăbești. N-o s-o faci, sau poate DOAR TEMPORAR. Vor reveni kilogramele, mai numeroase încă!

5. Consumă zilnic minim 3 litri de apă. Plată, nu bule.

6. Cina se ia cu cel puțin 3 ore înainte de culcare.

7. De asemenea, puteți să vă obișnuiți să nu mai mâncați și felul I și II, nu e o masă recomandată sau nu puteți spune că ați mâncat sănătos pentru că ați avut 2 feluri.

8. Pâine neagră, nu graham, nu albă.

9. Prânzul trebuie să fie cea mai consistentă masă, nu cina!

Astea sunt doar o parte din ele.

Mai găsiți un articol recent despre biortimul organelor, între ce ore funcționează fiecare la nivel maxim. E foarte util!

Nu s-ar mai termina articolul dacă aș recomanda tot ce aș dori, așa că vă invit să descoperiți singuri.

Alte articole utile, tot de Irina scrise, le puteți citi pe Smart Woman. Un site care m-a surprins prin ideea de conferință online, redacția dând cititorilor întâlnire la o anumită zi și oră, când îi puteați vedea live și discuta cu echipa. Au stat câteva ore cu laptopul în față, răspunzând la fiecare comentariu în parte.

Eu am rămas fascinată. Și de câte informații interesante am găsit, și de faptul că mi-am schimbat în bine alimentația, și de comunitatea minunată de doamne de pe forum, iar nu în ultimul rând de Irina, o persoană cu totul specială, dedicată muncii ei, pe care o iubește, dedicată persoanelor din jurul ei, chiar și virtual, sufletistă, răbdătoare, generoasă. Doar o scurtă descriere. Îi mulțumesc pentru tot și… îi urez cât mai multe ore de somn sau măcar de odihnă!

Dacă aveți nevoie de ajutor… nu ezitați să-l cereți. Oricui, oricând, fără rușine. Sprijinul contează enorm! E o terapie de grup atmosfera pe forum și țin să apreciez curajul unui domn (botoșănean de-al meu :D de a ni se alătura pe forum, unde sunt numai femei. E deschis oricui, se cer doar “cei 7 ani de acasă”!

Foto.

Ce am mai facut… am trecut prin sesiune (sau ea prin mine), mai am marți și miercuri ceva bătăi de cap cu ea, dar apoi vacanțăăăă până luni când va începe un nou capitol. Sper să fie orarul ok.

Făcut destui km pe drumul Iași-Botoșani și retur, ultima oară joi când a început să ningă în Botoșani, în timp ce la Iași ploua de rupea. Pe la Copălău în pădure, tiruri blocate că nu mai puteau urca dealul. Un alt domn cu un Logan ajunsese undeva pe câmp, ceva mai încolo. Gropi oriunde aruncai privirea, noroc cu europeana de la Tg. Frumos.

S-a deschis Kaufland în Botoșani. Mă bucur, în sfârșit găsesc mai multe sortimente. Dar voi ați văzut site-ul lor?  Are la sortimente titlu Lămâi și dedesubt imagine cu parizer ori ceva. Sau scrie titlu Tnuva și imagine cu Ariel. Nimic util pe el, căutam sincer un catalog, dar de unde să-l iei?

Am început să mănânc sănătos și corect, dar acesta e un subiect care merită dezvoltat mai mult și o voi face într-un articol viitor.

În așteptarea weekendului meu care va începe undeva pe miercuri după-amiaza, vă doresc o iarnă pe sfârșit, că eu una m-am săturat de ea. Vreau ghiocei și flori și soare!

Foto.

Mai e prea mult până îl văd iar.

Mai e prea puțin până când tre să predau o temă și un proiect nașpa.

Mai e prea mult până la vacanța următoare. Sau până la Crăciun.

Mai e puțin până plec la Iași. Și tot puțin până când revin în Botoșani.

Mai e preeeea puțin până la sesiune. Dar o să am o portiță de scăpare pentru botezul nepoțelului meu Răducu. E vedetă deja piticotu. Uite aci!

Și totuși… încă sunt fericită