Archive for the Category » Ei sunt… «

Silviu Prigoană

Întâmplător butonam televizorul acum jumătate de oră. Mă uitam la How it`s made pe Discovery până a dat publicitate. Bun… Pe OTV am dat de Dan Diaconeascu împreună cu Silviu Prigoană.
Am urmărit de curiozitate un pic, mereu când apărea Prigoană în emisiune ieşea fain, e un tip şi amuzant şi inteligent.
Vorbeau de ceva autostrăzi, despre firmele de construcţii care trebuie să termine la timp un proiect, conform contractului, fiind sancţionate în mod contrar. Făcea comparaţii cu Germania şi Statele Unite, cum sunt autostrăzi cu taxe pe acolo.
Îl întreba Diaconescu de primărie, dacă n-ar candida.. A pus şi vot pe ecran cu asta. Cică 54 % din cei care au votat îl vor primar. Acum rămâne de văzut în ce oraş…
Revenind la autostrăzi, Diaconescu îi băga pe gât postul de ministrul transporturilor. Prigoană spunea de autostrăzi, că n-ar trebui făcute din banii noştri, că ar primi fonduri, să facă alţii autostrăzile şi să pună ce taxa vrea pe ele, că acestea sunt destinate transportului mărfurilor nu plimbării maşinuţelor mici.
Că atunci când autostrăzile noastre vor fi pline de tiruri atunci e semn că economia noastră progresează.

În fine, multe alte chestii…
E ciudat faptul că îmi face mereu plăcere să-l ascult, chiar şi când vorbeşte de lucruri nu tocmai interesante pentru mine, pe care nu le urmăresc în mod constant.

Categorii: Ei sunt...  Un comentariu

Teoriile majoratului


Cică sunt majoră… Un cuvânt de şase litere dar care înseamnă atâtea. Yeah sure, big deal.

Teoria 1: Cineva îmi zicea să rămân mereu copil, chiar dacă mai trece câte un an. (ciocnire cu teoria 3) Să nu mă tem că o să mă maturizez prea mult şi o să uit să zâmbesc, că aşa sunt eu… în sufletul meu voi şti să fiu şi copil şi greutăţile vieţii nu vor face umbră în inima mea.
Teoria 2: Altcineva îmi zicea că va fi o perioadă ciudată aceasta, şi de înaintea majoratului şi de după. Înainte mă voi simţi aiurea, voi realiza că nu totul e roz, voi descoperi poate că prietenii nu-s toţi prieteni. Îmi voi reaminti de copilărie şi voi trece în revistă evenimentele importante prin care am trecut (oarecum asemănător cu teoria 1). După majorat voi fi mai bine, mă voi simţi mai importantă, când voi putea să îmi fac singură abonamente sau alte tâmpenii. (ciocnire cu teoria 1 şi asemănător cu teoria 3)
Teoria 3: Mama zice că o să fiu mai “cu capul pe umeri” (deşi se ciocneşte cu teoria 1), că tata nu mă va mai privi ca pe “fetiţa lui cea mică, mezina” şi voi avea mai multă libertate deşi voi depinde în continuare de ei (financiar şi poate şi altfel).

O să mai adun teorii pe parcurs. Nu ştiu ce va ieşi la final. Voi cum vedeţi majoratul?

Victor

Culori alese de persoanele din joc.

Dida `: Daca ai fi o ţară ai fi…
Victor: Eu dacă aş fi o ţară, aş fi Ţara Oaşului
Dida `: Care e aia?
Victor: E prin zona Maramureşului
Dida `: Păi nu e o ţară
Victor: Atunci aş fi Moldova
Victor: sau Ucraina

Victor: Ucraina cred



Dida `: Dacă ai fi un joc, ai fi…

Victor: Biliard


Dida `: Dacă ai fi o oră, ai fi ora…
Victor: Am 3 variante:
Victor: 00:00, pentru că aş fi un nou început

Victor: 02:00, pentru că na…

Victor: Sau 22:22

Dida `: Dacă ai fi o piatră preţioasă, ai fi…
Victor: Aia verde care e? smarald, nu?


Dida `: Dacă ai fi un film, ai fi…

Victor: Ghici
Dida `: Zi
Victor: Ştii tu
Dida `: Nu ştiu
Victor: Întâlnire cu Joe Black

Dida `: Dacă ai fi o apă minerală, ai fi…
Victor: Dorna sau Poiana negri
Victor: Le-am ales datorită poziţionării geografice
Victor: Am o oarecare reţinere să aleg Izvorul Harghitei
Victor: Vroiam să aleg o apă făcută în România totuşi

Dida `: Dacă ai fi o literă, ai fi…
Victor: Da` nu pot aşa…
Victor: Dacă aş fi o literă aş fi un grup de litere

Victor: sh sau tz

Dida `: Păi k?
Victor: Intzelegi tu kum sta treaba?
Victor: k…

Victor: Nu…

Victor: Aş fi
Ă

Dida `: Dacă ai fi un basm, ai fi…
Victor: Harap alb
Victor: E frumos basmul
Victor: Nu e chiar după tipar

Victor: Cu fiul cel mic care merge pe tărâmul celălalt şi se bate cu 3 zmei

Victor: E mai complex


Dida `: Dacă ai fi un telefon mobil, ai fi …

Victor: Motorola ăla, de care am avut noi prima dată
Dida `: T191? Dida `: Sau cum era?
Victor: Da

Dida `: Dacă ai fi o legumă, ai fi…
Victor: Roşie Victor: E bună, nutritivă şi e de vară


Dida `: Dacă ai fi o stare de spirit, ai fi…
Victor: Bineînţeles că aş vrea să fiu optimismul
Victor: Şi să merg să-l transmit la toată lumea

Dida `: Dacă ai fi un personaj biblic, ai fi…
Victor: Adam
Victor: Doar că mi-ar fi ruşine

Dida `: Dacă ai fi un parfum, ai fi…
Victor: Ceva de la Bvlgari
Dida `: Bvlgari. De ce?
Victor: Nu ştiu… ăla mi-a venit în minte care să-mi şi placă

Dida `: Dacă ai fi o culoare, ai fi..
Victor: Verde

Dida `: Dacă ai fi un sfârşit de film, ai fi sfârşitul de la filmul…
Victor: ăla pe care l-am văzut noi…
Victor: într-o seară…

Victor: cu Will Smith

Dida `: da
Dida `: ceva cu happiness

Victor: The pursuit of happiness
Victor: aşa ceva

Categorii: Ei sunt...  4 Comentarii

Eu

Mă uitam de ceva vreme la textul care ar trebui să mă descrie, cel de undeva din dreapta… Cum sunt? Laşă, confuză mereu, nesigură (sigură doar în anumite perioade, apoi nu mai sunt din motive necunoscute), depresivă, legată de trecut… Mi-e frică să încep totul de la 0 deşi îmi doresc uneori asta. Dar nu pot, nu reuşesc să mă desprind de restul. Mă gândesc prea mult la ceilalţi, dacă acţiunile mele nu ar răni pe cineva, dacă ar răni nu le mai fac, deşi mi-ar face mie bine. Şi dacă acţionez până la urmă şi văd că răneşte ce am făcut… corectez… deşi de multe ori nu ar trebui. Asta ar însemna că sunt miloasă? Nu, probabil fraieră. Sau … cum se zice? Slab de înger nu?

Este protector fata de cei apropiati, pentru ca spiritul matern îi este foarte dezvoltat. Daca nu are de cine avea grija, nu se simte bine, de aceea îsi revarsa sentimentele si protectia catre oricine se afla în preajma. Când îsi poate tine în frâu emotiile, este o persoana întelegatoare pe care se poate conta oricând, milos si receptiv la tot ce se petrece în jur, mereu în legatura cu ceilalti. Daca nu reuseste sa îsi controleze sentimentele însa, se simte groaznic, victima a propriei hipersensibilitati. Are tendinta de a se retrage când se confrunta direct cu o problema, ca mai apoi sa o abordeze pe ocolite.

A dracu zodie, mi se potriveşte perfect:

Trecutul este cea mai importanta preocupare a nativului Rac: îi este foarte greu sa se rupa de trecut, de familie sau sa renunte la traditii sau obiceiuri vechi. Se leaga de amintiri, colectioneaza lucruri de care este legat sentimental.

Şi uneori mă desprind de trecut, dar revin iar… Şi de multe ori visez la viitor, dar îl visez prea minunat şi deoarece prezentul nu e chiar minunat nu mai am răbdare să ating viitorul. Şi? Cui îi pasă?
Vorbele celorlalţi le iau pe toate părţile. Sensul lor real devine altul şi altul în funcţie de starea mea de spirit sau de alte gâze de-ale mele. Deci vă rog, spuneţi clar ce vreţi să ziceţi!

Racul este sceptic si neîncrezator fata de oameni, interpretând spusele lor dupa fiecare inflexiune ciudata a vocii, ceea ce înseamna ca îl afecteaza mai mult modul lor de exprimare decât ceea ce spun.

Mi-e greu să zic “nu”. De multe ori ar trebui… Mi-e greu şi să vorbesc, să spun ce am când sunt tristă sau se întâmplă ceva. Asta tot pentru că durerea mea e doar a mea şi nu mă încălzeşte cu nimic dacă o mai “pasez” şi altuia. Rămâne tot la mine, dar în plus mai e la cineva. Şi ce-am rezolvat? Nimic. Deci o las aşa, nu mă mai acuzaţi când tac, fug sau refuz să vorbesc…

Iubirea poate avea termen de garanţie? Dacă are atunci… mai e iubire? Dacă cineva nu e sigur dacă iubeşte sau nu… mai e iubire? Iubirea n-ar trebui să depindă nici de timp, spaţiu, lume, probleme… Ar trebui să existe şi când te cerţi cu celălalt. Cearta e trecătoare… Iubirea nu. Dacă în timpul vieţii omul are 15 relaţii, nu poţi spune că au fost 15 iubiri. A fost o iubire şi restul… altceva… apreciere, afecţiune, nu ştiu… altceva…

Am citit undeva asta:

Racul cauta intimitatea si linistea în casnicie. Uneori exista o legatura foarte puternica între partener si parintii sai, partenerul preluând locul parintilor în viata unui Rac. În unele cazuri, nativul Rac nu se casatoreste sau o va face târziu, la insistentele familiei.

Susţin căsătoria… Oamenii ar putea trăi în concubinaj cât timp doresc, dar când au în gând ideea unui copil ar fi bine să se gândească şi la pasul acesta, al căsătoriei. Dacă stau să mă gândesc bine acum, probabil da… o voi face târziu. Şi nu pentru că mi-aş dori târziu un copil ci pentru că probabil nu voi avea un viitor soţ prea devreme. Ce imposibilă sunt…
Şi nespus de sinceră în seara asta…

Nativul din zodia Rac are nevoie de foarte multa iubire. Poate fi un partener excelent de viata, dar poate deveni acaparator si gelos, cerând mereu partenerului dovezi de atasament. În zilele lui bune, Racul este o persoana vesela si amuzanta, atragându-i pe ceilalti cu umorul sau. Îi place sa-i faca pe ceilalti sa se simta bine în compania lui, este o gazda ospitaliera si le face toate poftele.

Nu sunt geloasă deloc, ori posesivă… Nu sunt absurdă, am şi eu nevoie de libertate, de ieşiri cu fetele, cu colegii şi ştiu că şi alţii au nevoie. Dar unii nu înţeleg asta…

Nativul din zodia Rac îsi poate întâlni perechea ideala printre medici, psihiatri, dentisti, detectivi, farmacisti, agenti de asigurari, chimisti, chirurgi, cercetatori sau chiar magicieni.

Asta mă amuză. Complet, nu doar partea cu magicienii… sau detectivii… Cam mulţi legaţi de medicină, poate n-o fi sora mea Cupidon…

Amintirile din copilarie, legate de atmosfera de familie de altadata, îi induc o mare nevoie de siguranta. De fiecare data când descopera ceva sau pe cineva care îi asigura aceasta nevoie, nu-l mai lasa sa-i scape. Racul se leaga sentimental de ceea ce îi apartine si aduna tot felul de lucruri care banuieste ca într-o zi îi vor fi de folos. Când securitatea îi este subminata de probleme, îsi pierde echilibrul psihic, devenind iritabil, hipersensibil, nereusind vreodata sa mai ierte, autocompatimindu-se.

Nu a fost foarte fericită copilăria mea. Nu am amintiri din copilărie de care aş vrea să mă leg. Nici atmosferă de familie… Poate mi-e dor doar de clipele în care era şi sora mai mult prin jurul meu, era acasă când se întâmpla ceva… eram amândouă… Dar mă bucur pentru ea şi acum. O să mă bucur şi pentru mine mai târziu… Un “târziu” ce tot întârzie să apară, iar răbdarea mea…..

Locurile prielnice pentru zodia Rac:
Nativul Rac se simte bine acasa, în orasul sau natal, în tara de bastina, în locurile copilariei sale, în locuri cu mare încarcatura istorica sau romantica (cetati istorice sau medievale, castele), în zona istorica sau veche a orasului, în preajma apelor, lacurilor, marii, izvoarelor, fântânilor, piscinelor, în apropierea unei pesteri, în dormitor.

Ciudat… Acasă nu mă simt prea bine, doar închisă în camera mea. În oraşul natal… hm… mi-ar plăcea să fie Clujul oraşul meu natal. Chiar astăzi vorbeam cu Licurici că… dacă aş ieşi singură la o plimbare în Botoşani m-aş simţi ciudat, nu aş fi împăcată… În Cluj m-aş plimba ore în şir singur. Poate pentru că deocamdată nu mă ştie mai nimeni acolo.

”De mi-i da o sarutare,
Nime-n lume n-a s-o stie,
Caci va fi sub palarie –
S-apoi cine treaba are!”

Şi la final, cică lecţii de viaţă:

Lectii de viata pentru zodia Rac:
Nativul Rac trebuie sa învete sa dea fara sa astepte ceva în schimb sau recunostinta de la ceilalti, sa învete sa fie logic si stabil din punct de vedere emotional, sa-si dezvolte încrederea în destin, sa-si extinda dragostea asupra întregii omeniri, nu numai asupra propriei familii, sa învete dezvaluirea emotionala deplina.

Nu aştept nimic în schimbul acţiunilor mele. Poate doar o palmă, să realizez şi eu că nu trebuie să acţionez gândindu-mă la repercursiunile ce le-ar putea avea asupra celorlalţi ci asupra mea!

Laura


Îi spun Laura pentru că aşa îi place în ultimul timp să fie numită. Ce face dragostea asta… :)
Oricum, pentru prieteni, ea va rămâne Licurici. Licuriciul clasei, licuriciul nostru. Mai nou i-au mai găsit şi Cărăbuşe (cu accent pe e).

Laura e fata dulce şi micuţă pe care am cunoscut-o în clasa a IXa, în septembrie. Deşi pe vremea aceea nu prea aveam tangenţă prin clasă, în clasa a Xa s-a spart gheaţa. Trecuse vremea în care era fiecare pe cont propriu sau cel mult cu colegul de bancă. Începusem să ne grupăm şi să ne distrăm împreună. De atunci am început să o cunosc mai bine pe Laura…

Încă de când eram boboci, se implicase în activităţile legate de baluri. La dansuri… Îi plăcea enorm, la fel cum îi place şi acum. De atunci continuă această activitatea şi probabil nu va renunţa nici în clasa a XIIa (adică acuş), cel puţin în primul semestru. De pasiunea ei pentru dans ce să zic? Îmi amintesc la început, când intrase la Irlandez, cum exersa în clasă cu Cătă un pas. Şi mai ştiu ce tristă a fost când nu a fost aleasă la Irlandezul II. În schimb a dansat la Country şi s-a bucurat enorm pentru premiul I de anul acesta.

S-a implicat şi în probleme clasei. Când toţi evitau postul de reprezentant al clasei în Consiliul elevilor, ea şi Cătă au concurat. La o mică diferenţă de voturi a fost ea aleasă şi până acum a făcut o treabă bună. Ne reprezintă cu brio :P

În privinţa datelor şi evenimentelor importante are o memorie formidabilă. Ştie aproape toate datele de naştere din clasă (eu nu ştiu decât vreo 7) şi ţine perfect minte când şi unde s-au întâmplat anumite lucruri. Chiar zilele trecute, la grătarul de la Ipoteşti, povesteam ceva şi nu s-a lăsat până nu şi-a amintit de ce …
E o persoană care povesteşte ca mine, se pierde în detalii şi îi place să spună exact unde, când, cum s-a petrecut totul. Caută repede atunci în gândire să ofere toate detaliile astea şi nu se lasă chiar dacă ceilalţi îi spun: “Bine, mă rog, unde era atunci, dar ce s-a întâmplat?”. Mulţi nu au răbdarea ei şi nu înţeleg că tot ce doreşte e să îi “conducă” la acea întâmplare, să îşi poată şi ei imagina exact cum a fost cu fiecare detaliu.

Laurei îi place roşul. Are geantă roşie, corset roşu, geacă de iarnă roşie, maletă roşie, bluză cu nasturi roşie etc. Îi place Fanta, deşi când ieşim cu toţii la un suc bea şi ea Pepsi (majoritatea suntem cu Pepsi). Îi plac briz brizurile, lucrurile ornamentale, chestiuţele de decorat camera. Îi place filmul A walk to remember, văzut într-o noapte la Cătă şi la care au plâns amândouă. Îi plac grătarele organizate cu clasa, îi place să ne vadă împreună pe toţi (îmi amintesc, pe drum spre Ipoteşti, mi-a mărturisit: nu-i venea să creadă că i-am adunat pe aproape toţi din clasă).

Ce-i mai place? Îi place un băiat…

Şi dacă-i place ei înseamnă că îl placem şi noi, prietenii ei, dar într-un mod diferit evident. Şi dacă ei îi place de el înseamnă că EL e un băiat deosebit. Bravo lor… La majoratul Cătălinei au venit împreună şi nu s-au dezlipit toată seara. I-am admirat dansând şi şuşotind cu zâmbetul pe buze :) (foto) După cum se vede, Laura purta cercei roşii.

Pentru moment atât despre Laura, o să revin cu detalii, dar la ora aceasta târzie nu mai am inspiraţiune.

Categorii: Ei sunt...  2 Comentarii

Alex

Alex a avut un accident în august anul trecut în urma căruia şi-a fracturat coloana şi secţionat măduva în zona cervicală. Se afla în Delta Dunării, la festivalul de film “Anonimul” . A vrut să se răcorească sărind dintr-o barca, după o zi lungă şi călduroasă, nebănuind însă că apa era prea mică. În câteva ore, Alex era internat la Bucuresti, la spitalul Bagdasar, la terapie intensivă- fractura i-a afectat funcţiile vitale şi centrii respiratori şi medicii îi ofereau în acele ore critice şanse minime de supravietuire. A suferit o operaţie şi a avut nevoie de 2 luni pentru a-şi recăpăta abilitatea de a respira pe cont propriu. Însă în urma unui RMN s-a descoperit că Alex are o angulaţie vertebrală corectată doar parţial la operaţie şi că intervenţia trebuie repetată pentru ca recuperarea să se poată desfăşura normal… Această nouă şi neprevăzută problemă a amânat călătoria pentru intervenţia în străinătate şi i-a periclitat condiţia…
De la începutul lui februarie Alex se află internat într-o clinică de recuperare din Iaşi. În acest moment îşi poate mişca capul şi braţele de la umeri, însă nivelul lui de sensibilitate nu coboară mai jos de zona pieptului şi antebraţului.

Site Alex

Categorii: Ei sunt...  Un comentariu