Aşa arată biroul meu când sunt nervoasă. Tre să am chestii din alea în jurul meu (din care vor rămâne doar ambalajele) ca să mă calmez mai repede ![]()
Şi mă mai întreb uneori de ce m-am mai îngrăşat olecuţă… ![]()
Aşa arată biroul meu când sunt nervoasă. Tre să am chestii din alea în jurul meu (din care vor rămâne doar ambalajele) ca să mă calmez mai repede ![]()
Şi mă mai întreb uneori de ce m-am mai îngrăşat olecuţă… ![]()
Am preluat cu ”nesimţire” lista de la Cristina, din lipsă de ocupaţie la ore aşa târzii. Care-i treaba cu ea? Păi e o înşiruire de acţiuni pe care tre să le ”accentuezi” dacă le-ai făcut. Titlul Cristinei m-a derutat, fiind ”to do list” mă apucasem să accentuez ce aş vrea să fac, deşi văzusem că timpurile sunt la trecut şi nu se potrivea. Gabi m-a luminat şi-am reluat. Asta a ieşit:
01) Bought everyone in the pub a drink
02) Swam with wild dolphins
03) Climbed a mountain
04) Taken a Ferrari for a test drive
05) Been inside the Great Pyramid
06) Held a tarantula
07) Taken a candlelit bath with someone
08) Said ‘I love you’ and meant it Citeşte mai mult »
De ceva timp aşteptam să aflu… face puiuţi, nu face…
Astăzi am ieşit să o alint un pic şi să-i fac nişte poze. Ei, ce să vezi, o burtică mai măricică decât în mod normal, iar ea nu se îngraşa niciodată că ţine la silueta ei (glumesc, dar e foarte energică şi scapă repede de calorii
). It`s a fact, Karis face Karisucei
De acu, la doctor cu noi.
:cheers: pentru toată lumeeeeea (pfai, mă simt ca tata atunci când a aflat că sor-mea se mărită. Nu ştia pe cine să sune mai repede să sărbătorească).
(click pe slide pentru imagini mărite)
Gândurile Ariniei pe blogul meu ![]()
”Nici nu ştiu cum să încep. Sunt atâtea de spus. Greşeli şi lucruri care aduc regrete şi chiar dacă ar fi putut să nu fie aşa, nu a fost. Nu realizează nimeni niciodată la timp ceea ce trebuie. Totul e întârziat. Şi oare, totuşi, atât încât să nu se mai poată face nimic?
Plouă afară. Asta se aude-n geam. Şi am doar lumina de la veioză aprinsă, iar monitorul îmi bate-n ochi cu putere. Din boxe aud sunetele care mă liniştesc; reuşesc chiar să mă facă să stau şi să scriu despre asta. Pentru că vreau, vreau să scriu. Câteodată ţi se arată aşa şi n-ai ce face. Le dai dracu’ şi de teme şi de tot şi nu eşti bun de nimic până nu scrii, pui undeva “la păstrare” gândul de acum.
Revenind la ce mă gândeam eu acum. De atâtea ori mă găsesc în situaţia de a alege. Nu pot s-o fac decât cu ce-mi zice sufletul. Şi abia după mă gândesc la ce mi-a şoptit vocea aia. Şi rău fac! Pentru mine e rău, la alţii mai e şi asta necesar, dar am observat că trăiesc fericiţi numai cei care se iau după suflet. Are şi el o minte a lui, n-o ia numai aşa de nebun, nu-i el chiar aşa de orb cum se zice. Dar îmi (ne) mai trebuie mie (nouă) şi alt creier adiacent, care să facă totul varză.
Să zicem că iubeşti. Citeşte mai mult »
Astăzi am observat câte ceva:















