S-au schimbat destul de multe în ultima vreme, poate e vremea să mă schimb și eu un pic, să nu mai fiu așa leneșă și delăsătoare…

Voi încerca să refac blogul ăsta, iar dacă cineva (eu) nu ține cu mine, atunci în septembrie când va expira domeniul probabil nu-l voi mai reînnoi.

De o lună este primăvara, teoretic, deși weekendul ăsta a plouat și cu puțini fulgi, astăzi este soare.

Încerc să aduc soare și în inima mea, încerc să accept ce se întâmplă, să mă gândesc că așa e mai bine, că poate cineva (mama) de sus are grijă și de mine și poate viitorul e promițător. Tot ce pot spera e la bine nu?

Da, sunt tânără, da, abia termin facultatea, abia sunt la început de drum cică, păcat că singură, dar ce nu ne omoară ne face mai puternici. Iar eu n-am de gând să mor prea curând

Rămâne pe poziții ideea de a pleca la Cluj, în sfârșit, deși nu regret nici că am fost în Iași până acum. Am ales ce mi-am dorit, am vrut să fiu aproape și de tata în clipele grele și de o iubire. Și am fost, a fost frumos, tata e mai bine, iubirea a trecut, acum pot merge la Cluj liniștită.

O să fiu mătușă! De un băiețel care sper să mă placă Să nu-mi spună tanti Cioara cum îi ziceam eu mătușei mele, Anișoara.

Sper să am cât mai curând o casă a mea, o garsonieră, o chestie mică, orice, mă satur din ce în ce mai mult de ideea de a sta în chirie, cu alte persoane inițial străine, cu care să nu fiu compatibilă, fiecare cu tabieturile sale. Plus stresul când se decide vreunul să plece, caută pe altcineva, plătește singur până găsești etc.

Aș vrea să schimb cum sunt, așa introvertită. Eu nu știu să-mi țin aproape persoanele care odată le consideram prieteni. Când sunt chemată de un grup la un suc sau ceva, uneori merg dar mă satur repede și vreau să plec acasă, alteori… refuz din prima că sunt prea comodă sa ies din casă. Voi vedea pe parcurs ce pot face, dacă e nimic, atunci să încerc să mă împac așa cum sunt și să fiu fericită.

Va veni soarele și pe strada mea…