Arhivă pentru Categoria »Cruda realitate «

A dracu buletin.

Aka carte de identitate. Am pierdut-o şi m-am dus azi să o fac iar. Buuun. Ajung la evidenţa populaţiei, îmi spune condiţiile: certificatul de naştere, originalul şi copia după contractul de la casă, copie după buletinul tatei, tata prezent să semneze că e de acord să-mi elibereze altă carte de identitate, taxă plătită la Impozite şi Taxe şi timbru fiscal cumpărat de acolo de la Evidenţa populaţiunii.

Bun, întoarce-te acasă, caută contractul de casă, mergi la taxe şi plăteşte 7 lei, mergi la Evidenţa populaţiunii şi cumpără timbru fiscal de 4 lei (care de fapt sunt 2 timbre, unul de 3 lei şi unul de 1 leu), cheamă pe tata cu C.I lui, fă copiile şi prezintă-te la nenea de la ghişeu de acolo.

Nenea:

- Deci l-aţi pierdut.

Eu:

- Da.

- Declaraţia că e pierdut o aveţi?

- Huh?

- Completaţi aici.

(îmi intinde foaia, completez eu…)

- Declaraţia că sunteţi de acord să-şi facă C.I aveţi?

Tata:

- Nu… (huh?)

- Poftim, completaţi foaia.

(completează şi tata, semnează)

- Bine, domnule, cu dumneavoastră am terminat. Fetele mai rămân pentru detalii. (fetele: eu şi sora mea)

Pleacă tata.

Nenea cu o voce ştrengară:

- Doamnelor, dvs. m-aţi păcălit.

- Huhuhu?!?

- Păi aici nu e originalul contract de la casă. E tot copie. Vedeţi aici că trebuia ştampila roşie…

(mama îmi dăduse contractul, nu m-am uitat la el). Sună la tata, care plecase de 3 minute. Vine tata înapoi:

- Păi şi nu se poate fără original? Aveţi copia acolo, originalul oricum nu-l păstraţi.

- Păi nu domnule că dacă dvs. aţi vândut casa?

- Mda (faţă lungă, nervi).

Merg înapoi acasă, caut originalul, iau originalul, duc originalul la nenea cu mustaţă.

Se uită nenea, compară, îmi pasează înapoi originalul şi mă trimite la pozat. La pozat a fost un nene drăguţ, care a făcut 2 -3 glume.

- Domnişoară, vă uitaţi la Cârcotaşi?

- Da, de ce întrebaţi?

- Ştiţi ce înseamnă asta? (şi bate cu arătătorul în obraz)

Zâmbete, râsete.

- Păi se poate să pierdeţi C.I? Ehehe, vă iau banii. Ce vreţi să vă faceţi când o să fiţi mare?

- Încă nu ştiu, de ce?

- Să ştiu cui îi iau banii.

- Deocamdtă lu` tata :))

Pac-pac. Gata!!

Am uitat să menţionez că e o căldură insuportabilă şi m-am plimbat în toate locurile. Noroc cu sora că era cu maşina.

Morala: Aveţi grijă de actele voastre că vă freacă nenii ăştia prin toate instituţiile oraşului.

Romantic podul parcului

Printre copaci se poate vedea podul din Parcul Mihai Eminescu. Acum câteva luni bune…

img_26511.jpg

Acum, odată ajunşi în faţa podului vă întâmpină un lucru extrem e romantic, precum peisajul din jur:

2m-0391.jpg

Aşa arată podul acum. Şi nu de azi de ieri ci de săptămâni bune.

2m-0361.jpg

2m-0351.jpg

Oare când se vor putea plimba din nou pe pod tinerii îndrăgostiţi, bunicii cu nepoţeii sau copiii cu rolele?

Vorbe în vânt


Ce-or fi vorbele-n vânt?
E simplu să arunci cu vorbe. Acuzaţii fără fundament, fără argumente, jigniri, injurii. Vorbe în vânt spun unii. Vorbe spuse la nervi, la furie, conduse de impulsii.
Mulţi oameni trec cu vederea toate astea în schimbul unor scuze. Se aşteaptă la scuze sincere bineînţeles. Însă firea omului nu e chiar aşa, e atât de simplu să minţi, să ascunzi, să vorbeşti… să spui ce vrea celălalt să audă (-> manipulare)
Şi totuşi persoanele simt nevoia să se agaţe de scuzele acelea, să le creadă sincere cu orice preţ, să păstreze relaţiile bune.

Dar ştiţi povestea cuielor? Nu mai reţin exact, era cu un tată şi fiul său. Copilul făcuse mai multe greşeli şi pentru fiecare greşeală tatăl lui îl punea să bată în uşă câte un cui. Se strânseseră multe…
După un timp copilul a vrut să se schimbe şi pentru fiecare greşeală îndreptată scotea câte un cui.
A venit ziua în care le-a scos pe toate. Bucuros, l-a adus pe tatăl lui să vadă uşa fără cuie.
Atunci acesta din urmă i-a spus: “Vezi, aşa e, ai scos toate cuiele. Dar observi cum a rămas uşa? Găurile au rămas…”

Aşa rămânem şi noi înăuntru după fiecare rană.

De ce să mă consum eu pentru fiţele ei? Că din ast…

De ce să mă consum eu pentru fiţele ei? Că din astea or fi… fiţe…. Cum poţi să te trezeşti (aş fi spus dimineaţa dar la 2 nu mai e chiar dimineaţa) şi să ai chef de ceartă, de ironizat, de luat pe sus pe toţi?
De ce îi face plăcere să ironizeze? Să mă ia de sus de parcă aş fi nimeni pentru ea… Şi mai ales când ea greşeşte şi nu eu.
Nu-i nimic, pot repeta fazele de la Crăciun, să nu mai vorbesc cu ea decât strictul necesar (ceea ce reprezintă chiar foarte puţin).
De ce n-am plecat la Cluj cu Ali?Dar o să plec curând şi o să aibă casa numai pentru ea până seara.

Şi de ce mă enervez eu pentru toţi idioţii?

Şi de ce mă enervez eu pentru toţi idioţii?

Pagini: Prev 1 2 3 ... ... ... 12 13 14 15 Next