De ce să mă consum eu pentru fiţele ei? Că din astea or fi… fiţe…. Cum poţi să te trezeşti (aş fi spus dimineaţa dar la 2 nu mai e chiar dimineaţa) şi să ai chef de ceartă, de ironizat, de luat pe sus pe toţi?
De ce îi face plăcere să ironizeze? Să mă ia de sus de parcă aş fi nimeni pentru ea… Şi mai ales când ea greşeşte şi nu eu.
Nu-i nimic, pot repeta fazele de la Crăciun, să nu mai vorbesc cu ea decât strictul necesar (ceea ce reprezintă chiar foarte puţin).
De ce n-am plecat la Cluj cu Ali?Dar o să plec curând şi o să aibă casa numai pentru ea până seara.
Archive for the Category » Cruda realitate «
Tăcerea confirmă, un răspuns prin tăcere e o confirmare, deşi se evită…
Tăcerea e incertitudine, uneori e tristă, dar provoacă şi un oarece orgoliu…
Ce o fi orgoliul? E încăpăţânare, e pesimism, e… mândrie, starea ce trădează nesiguranţa, deşi pare contrariul…
Şi încăpăţânarea asta e o speranţă…
Mă uitam de ceva vreme la textul care ar trebui să mă descrie, cel de undeva din dreapta… Cum sunt? Laşă, confuză mereu, nesigură (sigură doar în anumite perioade, apoi nu mai sunt din motive necunoscute), depresivă, legată de trecut… Mi-e frică să încep totul de la 0 deşi îmi doresc uneori asta. Dar nu pot, nu reuşesc să mă desprind de restul. Mă gândesc prea mult la ceilalţi, dacă acţiunile mele nu ar răni pe cineva, dacă ar răni nu le mai fac, deşi mi-ar face mie bine. Şi dacă acţionez până la urmă şi văd că răneşte ce am făcut… corectez… deşi de multe ori nu ar trebui. Asta ar însemna că sunt miloasă? Nu, probabil fraieră. Sau … cum se zice? Slab de înger nu?
Este protector fata de cei apropiati, pentru ca spiritul matern îi este foarte dezvoltat. Daca nu are de cine avea grija, nu se simte bine, de aceea îsi revarsa sentimentele si protectia catre oricine se afla în preajma. Când îsi poate tine în frâu emotiile, este o persoana întelegatoare pe care se poate conta oricând, milos si receptiv la tot ce se petrece în jur, mereu în legatura cu ceilalti. Daca nu reuseste sa îsi controleze sentimentele însa, se simte groaznic, victima a propriei hipersensibilitati. Are tendinta de a se retrage când se confrunta direct cu o problema, ca mai apoi sa o abordeze pe ocolite.
A dracu zodie, mi se potriveşte perfect:
Trecutul este cea mai importanta preocupare a nativului Rac: îi este foarte greu sa se rupa de trecut, de familie sau sa renunte la traditii sau obiceiuri vechi. Se leaga de amintiri, colectioneaza lucruri de care este legat sentimental.
Şi uneori mă desprind de trecut, dar revin iar… Şi de multe ori visez la viitor, dar îl visez prea minunat şi deoarece prezentul nu e chiar minunat nu mai am răbdare să ating viitorul. Şi? Cui îi pasă?
Vorbele celorlalţi le iau pe toate părţile. Sensul lor real devine altul şi altul în funcţie de starea mea de spirit sau de alte gâze de-ale mele. Deci vă rog, spuneţi clar ce vreţi să ziceţi!
Racul este sceptic si neîncrezator fata de oameni, interpretând spusele lor dupa fiecare inflexiune ciudata a vocii, ceea ce înseamna ca îl afecteaza mai mult modul lor de exprimare decât ceea ce spun.
Mi-e greu să zic “nu”. De multe ori ar trebui… Mi-e greu şi să vorbesc, să spun ce am când sunt tristă sau se întâmplă ceva. Asta tot pentru că durerea mea e doar a mea şi nu mă încălzeşte cu nimic dacă o mai “pasez” şi altuia. Rămâne tot la mine, dar în plus mai e la cineva. Şi ce-am rezolvat? Nimic. Deci o las aşa, nu mă mai acuzaţi când tac, fug sau refuz să vorbesc…
Iubirea poate avea termen de garanţie? Dacă are atunci… mai e iubire? Dacă cineva nu e sigur dacă iubeşte sau nu… mai e iubire? Iubirea n-ar trebui să depindă nici de timp, spaţiu, lume, probleme… Ar trebui să existe şi când te cerţi cu celălalt. Cearta e trecătoare… Iubirea nu. Dacă în timpul vieţii omul are 15 relaţii, nu poţi spune că au fost 15 iubiri. A fost o iubire şi restul… altceva… apreciere, afecţiune, nu ştiu… altceva…
Am citit undeva asta:
Racul cauta intimitatea si linistea în casnicie. Uneori exista o legatura foarte puternica între partener si parintii sai, partenerul preluând locul parintilor în viata unui Rac. În unele cazuri, nativul Rac nu se casatoreste sau o va face târziu, la insistentele familiei.
Susţin căsătoria… Oamenii ar putea trăi în concubinaj cât timp doresc, dar când au în gând ideea unui copil ar fi bine să se gândească şi la pasul acesta, al căsătoriei. Dacă stau să mă gândesc bine acum, probabil da… o voi face târziu. Şi nu pentru că mi-aş dori târziu un copil ci pentru că probabil nu voi avea un viitor soţ prea devreme. Ce imposibilă sunt…
Şi nespus de sinceră în seara asta…
Nativul din zodia Rac are nevoie de foarte multa iubire. Poate fi un partener excelent de viata, dar poate deveni acaparator si gelos, cerând mereu partenerului dovezi de atasament. În zilele lui bune, Racul este o persoana vesela si amuzanta, atragându-i pe ceilalti cu umorul sau. Îi place sa-i faca pe ceilalti sa se simta bine în compania lui, este o gazda ospitaliera si le face toate poftele.
Nu sunt geloasă deloc, ori posesivă… Nu sunt absurdă, am şi eu nevoie de libertate, de ieşiri cu fetele, cu colegii şi ştiu că şi alţii au nevoie. Dar unii nu înţeleg asta…
Nativul din zodia Rac îsi poate întâlni perechea ideala printre medici, psihiatri, dentisti, detectivi, farmacisti, agenti de asigurari, chimisti, chirurgi, cercetatori sau chiar magicieni.
Asta mă amuză. Complet, nu doar partea cu magicienii… sau detectivii… Cam mulţi legaţi de medicină, poate n-o fi sora mea Cupidon…
Amintirile din copilarie, legate de atmosfera de familie de altadata, îi induc o mare nevoie de siguranta. De fiecare data când descopera ceva sau pe cineva care îi asigura aceasta nevoie, nu-l mai lasa sa-i scape. Racul se leaga sentimental de ceea ce îi apartine si aduna tot felul de lucruri care banuieste ca într-o zi îi vor fi de folos. Când securitatea îi este subminata de probleme, îsi pierde echilibrul psihic, devenind iritabil, hipersensibil, nereusind vreodata sa mai ierte, autocompatimindu-se.
Nu a fost foarte fericită copilăria mea. Nu am amintiri din copilărie de care aş vrea să mă leg. Nici atmosferă de familie… Poate mi-e dor doar de clipele în care era şi sora mai mult prin jurul meu, era acasă când se întâmpla ceva… eram amândouă… Dar mă bucur pentru ea şi acum. O să mă bucur şi pentru mine mai târziu… Un “târziu” ce tot întârzie să apară, iar răbdarea mea…..
Locurile prielnice pentru zodia Rac:
Nativul Rac se simte bine acasa, în orasul sau natal, în tara de bastina, în locurile copilariei sale, în locuri cu mare încarcatura istorica sau romantica (cetati istorice sau medievale, castele), în zona istorica sau veche a orasului, în preajma apelor, lacurilor, marii, izvoarelor, fântânilor, piscinelor, în apropierea unei pesteri, în dormitor.
Ciudat… Acasă nu mă simt prea bine, doar închisă în camera mea. În oraşul natal… hm… mi-ar plăcea să fie Clujul oraşul meu natal. Chiar astăzi vorbeam cu Licurici că… dacă aş ieşi singură la o plimbare în Botoşani m-aş simţi ciudat, nu aş fi împăcată… În Cluj m-aş plimba ore în şir singur. Poate pentru că deocamdată nu mă ştie mai nimeni acolo.
”De mi-i da o sarutare,
Nime-n lume n-a s-o stie,
Caci va fi sub palarie –
S-apoi cine treaba are!”
Şi la final, cică lecţii de viaţă:
Lectii de viata pentru zodia Rac:
Nativul Rac trebuie sa învete sa dea fara sa astepte ceva în schimb sau recunostinta de la ceilalti, sa învete sa fie logic si stabil din punct de vedere emotional, sa-si dezvolte încrederea în destin, sa-si extinda dragostea asupra întregii omeniri, nu numai asupra propriei familii, sa învete dezvaluirea emotionala deplina.
Nu aştept nimic în schimbul acţiunilor mele. Poate doar o palmă, să realizez şi eu că nu trebuie să acţionez gândindu-mă la repercursiunile ce le-ar putea avea asupra celorlalţi ci asupra mea!
28 de ambulante noi vor ajunge in judetul Botosani pina la inceputul anului 2008. Aceasta informare a fost transmisa Institutiei Prefectului Botosani, printr-o adresa, de catre reprezentantii Ministerului Sanatati. Ambulantele vor veni esalonat pina la inceputul lunii ianuarie. Pe linga acestea Serviciul Judetean de Ambulanta va mai primi si o serie de echipamente noi de prim ajutor. (Sursă)
Sper ca acest lucru să se realizeze şi poate aşa vor apărea mai repede ambulanţele când sunt apelate. În momentul acesta, dacă suni la salvare, ambulanţa apare după minim 15 – 20 de minute. Am sunat odată de 2 ori să vină că văzusem un om căzut jos prin cartierul meu. Nu m-am apropiat de el, putea să fie beat/adormit cert e că era întins pe jos şi rănit la faţă. După ce le-am explicat zona, m-au rugat să rămân acolo până vin ei, să ies la o stradă principală ca să-i îndrum. Am crezut că în 5-8 minute apar. De unde? Am aşteptat vreo 20 de minute. Dacă mai stăteau 2 minute plecam. Oamenii pot muri din cauza ţigării sau cafeluţei unora…
În ultimele 2 – 3 săptămâni am auzit muuulte cazuri de suicid pe la televizor sau în presă. Ba fetele de la Cluj, gemene, găsite cică în parcul Central (unii spun că la Cetăţuie de fapt), ba cazul unei fete ce s-a sinucis că nu o lăsau părinţii la şcoală, ba unii tineri cu probleme în dragoste care au impresia că viaţa se sfârşeşte la 18 ani daca prima lor iubire nu simte la fel.
Nu-mi stă în fire să vorbesc aşa, dar ce dracu se întâmplă cu tinerii noştri? Generaţia asta de adolescenţi, viitorul ţării (bla bla…), suntem chiar aşa slabi?
Cazul lui Bogdan cu profesoara îl puteţi vedea aproape seară de seară analizat şi răsanalizat la OTV şi nu numai. Ieri dădea pe Acasă cum veneau fetele la mormânt la el cu lumânări/flori şi ce idol a devenit acesta. Şi băbuţele stăteau prin zonă şi o făceau cretină şi criminală pe profesoară.
Într-un alt caz de la Vaslui, tot cu un tânăr, cineva a pus un comentariu cum că sunt prea discutate cazurile astea şi unele fac din sinucigaş un adevărat erou. Astfel acesta devine un exemplu. Un exemplu de ce?!
Cazurile astea au devenit atât de comentate ca şi cum ar fi 5 săptămâni de ştiri … cele de la ora 17.


