Duminică frumoasă, cald afară, vânt uşor… Hai să merg iar pe câmp, tot acolo la Pacea. De 2-3 ani de când merg constant vara, n-am păţit ca azi. Am ajuns pe la 5 jumătate. Prefer să merg după amiaza târziu, oricum nu stau mai mult de o oră jumătate – două. Şi întrucât nu merg să mă brozez ci doar să mă relaxez, e perfectă ora.

Stăteam liniştită pe pătură şi mă uitam în orizont. Şi în stânga… şi în spate… şi peste tot. Şi ce vede la un moment dat Didişor nu foarte departe, cam la 50 de metri? O chestie mică (nu extrem de mică, cât un şoarece aşa, doh), maronie, care fugea dintr-o parte în alta. Dar fugea nu glumă, păcat că nu era radar pe acolo.

Am rămas stupefiată. Eu nu suport să văd şoareci, gândaci mai mari, păienjeni sau alte… alte… arătări. Mi se face pielea de găină şi dacă o şuviţă îmi atinge gâtul/umerii/spatele în momentul acela, imaginaţia mea o ia razna.

La un moment dat a găsit o gaură şi a intrat acolo. Am vrut să plec imediat, dar am văzut altul, în alt loc. Nu-mi venea să cred! Eram pe dealul celălalt, unde de obicei nu e multă lume şi la ora aceea târzie nu mai erau decât 2 tineri undeva mai departe, dar nu erau aşa atenţi la cele din jur. Am mai stat 2 minute în picioare pe pătură şi m-am tot învârtit. Dacă se apropiau? Nu-mi venea nici să plec că erau în zona pe unde coboram dealul şi ajungeam la stradă…

Într-un final mi-am luat lucruşoarele şi dusă am fost. Nu mai calc pe acolo, adio grătare cu colegii şi tot.

Later: Cică erau popândăi. Mama lor, ce-or fi… Iar mă trec fiori pe şira spinării! Ptiu!

Cică în septembrie – octombrie intră în hibernare. Atunci câmpul e al meu. `Till then, bye mwhaha!

Aka carte de identitate. Am pierdut-o şi m-am dus azi să o fac iar. Buuun. Ajung la evidenţa populaţiei, îmi spune condiţiile: certificatul de naştere, originalul şi copia după contractul de la casă, copie după buletinul tatei, tata prezent să semneze că e de acord să-mi elibereze altă carte de identitate, taxă plătită la Impozite şi Taxe şi timbru fiscal cumpărat de acolo de la Evidenţa populaţiunii.

Bun, întoarce-te acasă, caută contractul de casă, mergi la taxe şi plăteşte 7 lei, mergi la Evidenţa populaţiunii şi cumpără timbru fiscal de 4 lei (care de fapt sunt 2 timbre, unul de 3 lei şi unul de 1 leu), cheamă pe tata cu C.I lui, fă copiile şi prezintă-te la nenea de la ghişeu de acolo.

Nenea:

- Deci l-aţi pierdut.

Eu:

- Da.

- Declaraţia că e pierdut o aveţi?

- Huh?

- Completaţi aici.

(îmi intinde foaia, completez eu…)

- Declaraţia că sunteţi de acord să-şi facă C.I aveţi?

Tata:

- Nu… (huh?)

- Poftim, completaţi foaia.

(completează şi tata, semnează)

- Bine, domnule, cu dumneavoastră am terminat. Fetele mai rămân pentru detalii. (fetele: eu şi sora mea)

Pleacă tata.

Nenea cu o voce ştrengară:

- Doamnelor, dvs. m-aţi păcălit.

- Huhuhu?!?

- Păi aici nu e originalul contract de la casă. E tot copie. Vedeţi aici că trebuia ştampila roşie…

(mama îmi dăduse contractul, nu m-am uitat la el). Sună la tata, care plecase de 3 minute. Vine tata înapoi:

- Păi şi nu se poate fără original? Aveţi copia acolo, originalul oricum nu-l păstraţi.

- Păi nu domnule că dacă dvs. aţi vândut casa?

- Mda (faţă lungă, nervi).

Merg înapoi acasă, caut originalul, iau originalul, duc originalul la nenea cu mustaţă.

Se uită nenea, compară, îmi pasează înapoi originalul şi mă trimite la pozat. La pozat a fost un nene drăguţ, care a făcut 2 -3 glume.

- Domnişoară, vă uitaţi la Cârcotaşi?

- Da, de ce întrebaţi?

- Ştiţi ce înseamnă asta? (şi bate cu arătătorul în obraz)

Zâmbete, râsete.

- Păi se poate să pierdeţi C.I? Ehehe, vă iau banii. Ce vreţi să vă faceţi când o să fiţi mare?

- Încă nu ştiu, de ce?

- Să ştiu cui îi iau banii.

- Deocamdtă lu` tata

Pac-pac. Gata!!

Am uitat să menţionez că e o căldură insuportabilă şi m-am plimbat în toate locurile. Noroc cu sora că era cu maşina.

Morala: Aveţi grijă de actele voastre că vă freacă nenii ăştia prin toate instituţiile oraşului.