Nu sunt eu prea mult cu politica (ca să nu spun deloc), dar totuşi am o curiozitate legată de alegerile de astăzi şi de organizare:
A fost prezenţa la vot de aproape 50%. Şi au fost cozi întregi unde au stat oamenii ore la rând să poată vota. Ba unii nici n-au reuşit că s-a făcut ora 21 deja. Deci s-a vrut şi nu s-a putut, dacă vă puteţi imagina aşa ceva.
Dacă era prezenţa de 100%, cum ar fi fost normal şi posibil, că toţi românii aveau dreptul acesta, ce se întâmpla? Probabil nici buletine nu erau suficiente, ce să mai spun de timp, la cum s-au mişcat treburile.
Unul din momentele acelea în care stai cu foaia albă în faţă şi nu ştii ce/cum să scrii.
Mi-a povestit un prieten de un accident de motocicletă al unui amic de-al lui.
Ciprian. Citește în continuare… (^_^)
M-ați întrebat ce-i cu speranța aia din articolul trecut.
Încet, încet ajung la concluzia că ești norocos dacă nu ai speranțe. Așteptări. Speranțe. Dorințe de a se întâmpla ceva.
Când și dacă se va întâmpla, va fi o bucurie mai mare. Iar dacă nu se va întâmpla, nu doare că nu ai sperat. Nu ai așteptat. Era… opțională treaba.
Dar cine poate fi atât de indiferent? Citește în continuare… (^_^)
