CFR-ul lu` peşte…
7 ore pe drum cu zgomotul acela… Plus un controlor nr.2 beat şi idiot.
La jumătate de oră de când m-am urcat vine controlorul nr. 1. Toate bune. Când aproape să cobor, în apropiere de Vereşti, am rămas singură în compartiment. Vine frumos un nene controlor nr.2 şi îşi fâţâie şuncile pe culoar. Deodată ce zăreşte? O don`şoară care aştepta frumos pe un fotoliu să ajungă odată în gară la Vereşti.
Se opreşte în dreptul meu, în uşa compartimentului şi se uită la mine, un pic aplecat. “Probabil ca să mă audă mai bine, în ce stare era…” zic eu. Deh, bullshit. Se uita la mine, mai exact la sânii mei. Era roşu la faţă de la alcoolul din el şi zice: “Aţi călătorit bine? Unde coborâţi?”. Face o pauză şi întreabă: “Da` nu vă e frig?” şi se uită la tricoul meu.
Mai nou, controlorii CFR întreabă călătorii şi de sănătate, nu doar de biletele de călătorie.
Morala: o să mă îmbrac dracului bine de tot când mai călătoresc cu trenul, şi cu fular şi cu mănuşi (de box…)
Poate mai învăţăm câte ceva…
Plictiseală mare azi în maşină, în timp ce îl aşteptam pe cumnatul meu. Prin urmare, ce să facă sora mea? A găsit cartonul de la o rolă de prosoape de hârtie şi a început să caute diminutive ori alte cuvinte din familia lexicală a cuvântului ABRACADABRA. Ne-am amuzat teribil încercând să pronunţăm repede cuvintele:
