Who we are is not who we came from.

Mă rog, vorba de mai sus se referea mai mult la gene și părinți, dar mi s-a părut că merge de minune și la subiectul meu

La aproape jumătate de an de când m-am mutat în Cluj (wow! ce a trecut timpul!) pot spune fără nici un pic de indoială că a fost cea mai bună decizie din ultimii ani, în ceea ce privește viața mea și făgașul ei.

Great roomie (nu că în Iași nu aș fi avut, Ela și Angelina mea scumpă), o prietenă adorabilă – Lore, moldoveancă focoasă ca mine, deci inevitabil suntem pe aceeași lungime de undă, un nepoțel preferat și favorit și mumos, o surioară și un cumnățel ce mă rasfață și cu care mă pot sfătui și un anumit domn ce mă face să zâmbesc și să-mi bată inima tari tari, zilnic

E caldă lumea aici. Calmi. Parcă în slow motion uneori. Mi-s dragi, mâna de oameni pe care am apucat să-i cunosc și cu care mă mai văd din când în când. Deși o parte din ei sunt tot moldoveni, nu ardeleni  Nu trebuie să știi jumătate de oraș ca să te simți binevenită într-un loc. Sau ca acasă Trebuie doar să-ți placă orașul și să știi 2-3 persoane cu care să schimbi o vorbă.

Cum a început…

Cluj. O frumoasă săptămână, un sfârşit de vară, un început de toamnă cu El şi cu persoane foarte dragi (sora şi cumnatul). Ne-au suportat eroic o săptămână, eu am plătit cu ceva gătit, El cu cărat sacoşe de cumpărături şi dus gunoiul. Rentabil.

Undeva în penultima zi din excursia acolo cred. Blogul căzut. Eh, aveam treburi mai bune de făcut decât să mă ocup de asta atunci.

Ultima zi, blogul la fel. Nu de alta, dar aveam de pus nişte date utile unui comentator, tocmai făcusem rost. Mna, spun că oi verifica eu acasă (Bt) ce are.

Plecăm deci, noaptea pe tren, noroc că am fost singuri în compartiment, am mai reuşit să dormim aşa un pic. În rest, cam frig, cam curent (un geam cu probleme de sănătate), fără perdele de se holbau toţi care treceau deşi noi nu făceam nimic deosebit. Deh.

Iaşi. A doua zi. Dimineaţa. Zi infectă, nu merită amintită.

Botoşani.

De atunci, aştept ziua mutării la Iaşi. Cum i-am zis şi Mihaelei (deja nu îi mai spun colega de apartament ci prietenă): ”Primul lucru pe care-l fac când ajung în Iaşi… plec la Galaţi!”

Duminică va fi mutarea la Iaşi, dacă am noroc să nu mai intervină nimic. Cu ocazia asta mii de mulţumiri lui Bogdan.

Când am revenit acasă de la Cluj, totul era schimbat. Fusese renovare. Şemineul gata, grătarul afară gata, pereţii văruiţi în alte culori, perdele lipsă, covoare lipsă, calorifere lipsă, mobilă împrăştiată, dulapuri goale, morman de haine şi bucătăria… pf… bucătăria goală. Adică jale cu gătitu când nu găseam o lingură sau sticla de ulei. Eh, cu chiu cu vai a trecut săptămâna de curăţenie, strănutat de la praf, cărat/mutat totul la loc.

Acum lipsesc încă perdelele. Pe care le schimbăm şi pe care tata vrea să le luăm de la Cernăuţi, c-a auzit el că-s faine acolo, multe modele şi preţuri bune. Ok.. deci făcut şi paşaport.
Chiar m-am întâlnit azi cu vărul meu şi râdeam cu el de la discuţia:

”Făcut paşaport.”
”Da` unde plecaţi?” (în mintea lui se gândea la vreo excursie, Franţa, Germania, ceva )
”Cernăuţi” (adică peste graniţă la o aruncătură de băţ)

Una peste alta, am sala (de la şofat) miercuri. N-am mai condus de multişor, recuperez eu…

Pe sâmbătă Cernăuţi, duminică Iaşi. Luni sper Galaţi. Toate-s noi şi vechi sunt toate…

La voi cum a început toamna?

LE: Cam multe oraşe într-un singur articol.

Şi poze:

În principiu, am aceeaşi impresie: superb oraş!

E prima oară când stau acolo iarna, n-am mai prins zăpada de Cluj, aglomeraţia de Crăciun sau beculeţele ce luminează oraşul.

Ce-am făcut? În primul rând am luat la rând cinematografele. Da, nici acolo nu sunt foarte populate la ore… normale (eu la cele de la ora 17, 18 mergeam). Totuşi, c|neva mi-a spus că cel puţin la Republica, la ora 23, e mai bine de jumătate de sală ocupată. Ceea ce e foarte bine! Indiferent de oră, e foarte bine că mai vrea cineva să vadă filmele şi la cinematograf…

Despre săli şi căldura (sau lipsa ei) din ele, ce să spun? Mai bine decât în Unirea din Botoşani, dar nici să stai doar în pulover. Cu geaca era ok însă, nu tremurai de frig, nici nu-ţi îngheţau mâinile, mai bine decât afară oricum!

Iulius Mall, deschis nu de mult în Cluj, ornat acum superb pentru Crăciun. Globuri mari şi mici agăţate pe sus, urşi polari din pluş, mari, crenguţe şi alte ornamente din brad pe sus, oameni de zăpadă din vată/puf, brazi împodobiţi frumos… Un paradis pentru copii, erau mulţi fascinaţi. Unul din urşii polari se mişca şi o fetiţă s-a dus la el şi l-a mângâiat, ce dulce era! Poze am pe telefon, o să revin cu ele, am impresia că am prins şi fetiţa.

În Polus, alt paradis al cumpărăturilor, n-am putut să nu remarc plăcuţele pe care scria diferite străzi… Cam din 3 în 3 magazine, câte o plăcuţă. Îi spun soră-mii: Probabil au pus ”străzi” ca atunci când te sună cineva din acelaşi loc, rătăcit fiind de tine, să-i spui ”Hai dragă, cum nu mă găseşti? Sunt pe strada X, lângă magazinul Zara”

Apoi mi-a dat ea (soră-mea) vestea cum că în Polus nu este semnal la telefon. Cel puţin la Orange, Vodafone cică merge mai ok. Mi-a trecut prin minte că nu e semnal anumita, să nu fie deranjată lumea atunci când e la cumpărături, nimic să nu le distragă atenţia

Am avut o vizită şi pe la Poştă, am nimerit la o tanti drăguţă, nu acriturile din Botoşani…

Ce regret că nu am mai urcat la Cetăţuie, să văd oraşul mai pe seară, luminat…

Şi apropo de beculeţe, primul lucru observat vineri seară, pe la ora 8 când am ajuns în Cluj, încă de la intrarea în oraş… O mulţime de luminiţe, clopoţei şi alte forme finuţe pe marginile străzilor ori sus pe mijloc… Acelaşi lucru l-am observat şi ieri, la intrarea în Botoşani, însă muuuult mai slab şi mai… fără viaţa…

Apoi, la Catedrala din Cluj, s-au amenajat câteva căbănuţe şi o scenă unde se cântau colinde. Aveam film la Arta de la 5, am ajuns ceva mai devreme, pe la 4 jumătate şi am avut timp să mă învârt pe la catedrală de vreo 2 ori.

Uh da, să nu uit frigul… Deşi nu e ceva particular de Cluj, dar ţin minte o dimineaţă (mă rog, era amiază când mă trezisem eu) în care văzusem pe geam un cer albastru, senin… Îmi spun: Trebuie să fie plăcut afară, ceva mai călduţ.

Da` de unde.. tot foarte rece…

Click pentru mărire.

Ei bine, la fel şi doamna care a scris foaia din imagine. Trebuia să informeze oamenii unde o găsesc în caz că vor să cumpere ceva, un “ceva” văzut prin uşă că doar nu lasă deschis să intre orice hoţ.

Apropo, acolo la Legume fructe era o altă tanti, doar n-o sta singură să se plictisească.

7 ore pe drum cu zgomotul acela… Plus un controlor nr.2 beat şi idiot.

La jumătate de oră de când m-am urcat vine controlorul nr. 1. Toate bune. Când aproape să cobor, în apropiere de Vereşti, am rămas singură în compartiment. Vine frumos un nene controlor nr.2 şi îşi fâţâie şuncile pe culoar. Deodată ce zăreşte? O don`şoară care aştepta frumos pe un fotoliu să ajungă odată în gară la Vereşti.

Se opreşte în dreptul meu, în uşa compartimentului şi se uită la mine, un pic aplecat. “Probabil ca să mă audă mai bine, în ce stare era…” zic eu. Deh, bullshit. Se uita la mine, mai exact la sânii mei. Era roşu la faţă de la alcoolul din el şi zice: “Aţi călătorit bine? Unde coborâţi?”. Face o pauză şi întreabă: “Da` nu vă e frig?” şi se uită la tricoul meu.

Mai nou, controlorii CFR întreabă călătorii şi de sănătate, nu doar de biletele de călătorie.

Morala: o să mă îmbrac dracului bine de tot când mai călătoresc cu trenul, şi cu fular şi cu mănuşi (de box…)

Oricum, ideea e că… în Cluj lucrurile se mişcă. Zilele trecute, în drum spre cinematograful Victoria, pe bulevardul Eroilor, se lucra. Astăzi am trecut iar şi am făcut câteva poze.

Se lucrează şi în spatele magazinului Central:

Acum sunt aproape 15 grade la Cluj şi din câte am înţeles cam tot aşa la Botoşani. Noroc că mi-am luat şi ceva haine mai groase, de când aşteptam să îmbrac din nou hanoracele

De la depărtare, după cum se vede în poze, pare că e înfăşurată într-un sac nu în haine. Avea ceva pantaloni şi bluză cu multe elastice, care stăteau foarte rău. Plus pantofii roşii (asortaţi cu geanta, ce să mai…) cu toc înalt tare şi gros.

O să trimit material şi la http://www.deneinteles.com că e un proiect interesant Poate mai învăţăm câte ceva…