Încă o pisicuță frumoasă în Iași, este gri complet, are în jur de 7 săptămâni. Se dă cu carnețel de sănătate, este deparazitată intern și extern, învățată la litieră, adevărată domnișoară. A fost găsită în stradă în perioada ploilor, este sub tratament pentru otită, dar o să treacă și o să fie perfectă!
Cine o dorește acasă, poate suna la 0726.684.390
UPDATE: S-a dat la colegii mei, Huni și Cyupa 
Încă un pitic, de data asta cățeluș, m-am procopsit cu el fix azi când am venit de la Iași. I-am dat păpică și am fugit cu treburi în oraș. Seara, aud scheunături, mi l-au atacat dulăii de pe stradă și probabil și Arlo a meu.
L-am luat în casă, că a plouat, era vai de steluța lui, făcut băiță, acum e frumos, parfumat, pufos.
Deci, cine-l ia acasă? Are vreo 2 luni jumătate, după mine. Îl pot da în Botoșani sau la Iași.
UPDATE: S-a dus la Bogdan Epureanu 
Am găsit în Păcurari, vis-a-vis de cabinetul veterinar Freida, 10 ghemotoace mici de pisică, negre, tarcate, negru cu alb și unul alb cu boticul si urechile cafenii 
Cine mai dorește, cine mai poftește?
UPDATE: Au mai rămas 5: 2 tarcate, 2 negre și cea alb cu negru 
Au în jur de o lună, nu sunt deparazitați sau ceva, pentru că… așa sunt condițiile, nu am cum să-i iau acasă că-s mulți și sunt în sesiune eu, deci așa am reușit să fac pozele…
Pentru adopție, tel. 0726.684.390
1. O recomandare:
Să vă uitați la Price of Persia: The sands of time! Dar la cinematograf dacă se poate 
2. Să mă laud cu mogâldeațaaaa pe care o aștept. Are 17 zile acum, încă stă cu mami și frățiorii ei, dar în vreo lună o să vină acasă. Până atunci, mă uit zilnic la pozele cu ea, citesc mult despre dresaj și alte lucruri de psihologia canină și cumpăr entuziasmată jucării și alte cele. Poate aveți idei de nume, sunt cam mofturoasă și nimic nu găsesc să-mi placă. Menționez că e fetiță, dacă nu v-ați prins deja 

3. Baftă celor în sesiune (sau cu licența)! Eu într-o săptămână scap, până la sfârșitul lunii când mai am (sper eu) doar unul de dat.
Când eram un căţelus, te binedispuneam cu năzdrăvăniile mele şi te făceam să râzi. Ziceai că sunt copilul tău, şi indiferent de câte perechi de pantofi ţi-am distrus şi de câte perne am smotocit, am devenit prietenul tău cel mai bun. Ori de câte ori făceam vreo năzbâtie, imi arătai degetul arătător şi imi spuneai: “Cum ai putut…?”, însă apoi te aplecai spre mine, mă rostogoleai şi mă mângâiai pe burtică…
Educarea mea a durat ceva mai mult pentru că tu erai foarte ocupat, însă într-un final, împreună, am reușit. Îmi amintesc acele nopţi în care mă strecuram lângă tine în pat, şi cu boticul lipit de tine, îţi ascultam confidenţele şi visele secrete. Erau clipe în care credeam că viața e perfectă.Împreună făceam plimbări lungi, fugeam prin parc, călătoream cu maşina, ne opream să mâncăm împreună o îngheţată (eu doar cornetul pentru că “îngheţata era rea pentru căţeluşi”, imi spuneai). Mergeam împreună chiar şi la mare…Cât moţăiam eu la soare în timp ce te aşteptam să te întorci acasa la sfârşitul zilei! Citește în continuare… (^_^)