Archive for » June, 2011 «

Horoscopul zilnic

Horoscopul meu de astăzi zice așa:

Astazi este o zi calma si “la indemana”, in care vei fi surprinsa de cat de lin merg toate. Interactiunea cu superiorii, cu persoanele publice sau cu persoanele in varsta este facilitata astazi. Sambata nu iti subestima creativitatea si intuitia, iar duminica concentreaza-te asupra partenerului, pe care l-ai cam neglijat in ultimul timp.

Dacă mă gândesc bine că deja s-a terminat ziua aproape, da, pot confirma că astăzi au mers lin lucrurile. Am cunoscut și vreo 2 persoane noi, deci am interacționat.
Sâmbătă, adică mâine, am de făcut o simulare de prezentare a licenței, de care nu m-am ocupat încă, deci nu e exclus să fie nevoie de creativitatea și intuiția mea.
Cât despre duminică, m-a cam bufnit râsul să citesc că mi-am neglijat partenerul… care nu prea e. Dar mna, dacă așa zice horoscopul, cine sunt eu să îl contrazic?
Nu, acum pe bune, lucrurile din partea mea cu horoscopul stau așa: cu mine personal se potrivesc caracteristicile zodiei mele foarte bine, de aceea ofer un plus de credibilitate.

Dar legat de horoscopul zilnic, mi se pare cam exagerat să generalizezi așa, pe o zodie întreagă, cum îi va merge într-o zi. E prea mult și bineînțeles că vor fi foarte mulți care nu se vor identifica.

Mi se mai pare că oamenii care citesc de dimineață horoscopul zilnic, vor încerca să îl imite, să încerce ori să-l îndeplinească (dacă e de bine), ori se vor scuza de la serviciu (în caz că spune horoscopul să fie atenți la mașini în ziua aia)… În subconștient vor prelua informația. Cel mai sănătos mi se pare să-l citești seara, măcar o vreme, să vezi cât de credibil este, dacă tot insiști să te bazezi pe el :)

Cum te relaxezi pe căldură

PhotobucketCaaaaaaald, foarte cald și astăzi. Am avut de umblat fix la amiază pentru ceva ștampile, legalizat acte, din astea ce se practică la înscrierea pentru licență.

Când am scăpat, în drum spre casă, cumva mi-am amintit că i-am dat o gentuță de-a mea frumușică surorii mele că i-a plăcut și mna… tre s-o înlocuiesc cu alta, nu? Bun, oprim deci să căutăm genți de damă (și imaginați-vă o scenă ca în filme, când face o gagică sexy o întoarcere cu scârțâit de roți și fum, la un semafor) :D Citeste in continuare… »

Burtici și bebei

PhotobucketNu, nu o să mă plâng că m-am îngrășat! (din contră :D )

V-am povestit că o să fiu mătușă, nu? În mai puțin de o lună probabil, sunt foarte entuziasmată, îmi plac copiii și abia aștept să aibă sor-mea nevoie de mine să mai am grijă de el (bine, când o să mai crească puțin, că la început o să fie cam dependent de ea și n-o să fie așa atras de zulufii mei :P ).

Săptămâna trecută am fost la Cluj la ea, i-am văzut burtica imensă șiiiiii, la un moment dat, am simțit când a dat din piciorușe! Și burtica se transformă, se vede clar când mișcă. Astea la 35-36 săptămâni, cât are ea. Dar ce se întâmplă în restul săptămânilor? Dacă sunteți curioase… Citeste in continuare… »

Spun tot.

… poate nu acum, dar cândva va ieși la suprafață tot.
The Band Perry – If I Die Young

Voi aveți lucruri pe care nu le-ați spus? Cuiva? Din diverse motive, oricare ar fi ele…

Și sunt lucruri pe care totuși ați vrea să le afle cândva, dar nu îndrăzniți acum? Dar dacă ”acum” se va termina brusc?

Mă gândeam ieri… că aș scrie niște lucruri de genul ăsta, câtorva persoane. Dar cumva, pe parcurs… pentru că la cum sunt eu, sigur se adună pe parcurs mai multe. Și parcă… if tomorrow never comes, parcă aș vrea totuși să le afle.

Poate mi se trage de la ultimele zile cu mama, nu știu, dar știu că aș mai fi avut multe să-i spun.

Iar acum încerc, chiar ÎNCERC pe cât pot să spun tot ce am de spus, indiferent cât de pueril, stupid, rușinos ar fi pentru mine, indiferent dacă mă pune într-o lumină nedorită de multe persoane. De ce m-aș feri de ce gândesc sau simt?

Cert e că n-aș vrea să dispar cândva, fără să fi spus tot ce aveam de spus.

Ți-ai învățat lecțiile?

Faza cu tipa cand s-a dus la ruine, a realizat…

Toti credem ca “daca nu am fi…” nu ar fi realizat si traiam oricum la fel. Atat de fals… Cumva, candva, tot asa va simti, tot va realiza, depinde doar timpul si cum expune problema.

Photobucket

Growing

Un draft în timp ce vizionam Eat, pray, love. Știu la ce mă refeream atunci… știu și acum… dar nu prea îmi găsesc cuvintele.
Probabil e doar vorba de perioada aceea de după ce s-a întâmplat o chestie aiurea, când trecem prin niște etape: întâi e un șoc, apoi ne întrebăm de ce nouă ni s-a întâmplat, apoi spui că nu, nu e adevărat, totul e ca înainte, după aceea realizezi și intri într-o depresie, apoi devine furie (pe multe chestii și persoane) și într-un final… probabil timpul vindecă totul. Sau un nou început.

Ei bine, în perioada aceea, la o etapă anume, începi să dai vina pe tine, pe ceilalți și crezi că ”dacă nu am aș/am fi… (făcut ceva)” lucrurile nu s-ar fi întâmplat așa. Nu e deloc așa. Fie că ai reușit cu ce ai făcut să stârnești o discuție mai delicată, fie că ai spus/făcut ceva ce a declanșat ”vulcanul”, tot răbufnea. Totul ține de timp. Și mă întreb… așa cum am întrebat într-un articol anterior (tot un draft de muuult timp), e mai bine să prelungești o perioadă bună, dar oarecum falsă, sau e mai bun adevărul dureros?

Cred că aici stau și unele familii care se destramă târziu, când poate copiii își iau zborul din casă. S-ar fi întâmplat mai devreme dacă aveau puterea să recunoască și poate își refăceau viața între timp. Uneori contează timpul, pentru că nu-l poți opri și nu-l poți întoarce.

Fiecare zi contează, să o faci așa cum îți dorești, pentru că n-o mai poți recupera apoi. Cât aș vrea să recuperez o zi cu mama, nu pot decât să mă bucur de amintiri. Tu ai făcut azi tot ce ai putut ca să fie o zi frumoasă?  Citeste in continuare… »

Cum să visezi așa ceva?
Cum să visez că mama e cumva la mine (deci de 3 ani), în casa mea, mă rog.. corpul ei… înfășurat într-un material pe care… din greșeală l-am dat deoparte la un capăt și mi-era și frică să văd… avea ochii închiși, am mai descoperit… mâinile împreunate peste corp, dar mi se părea că respira.
Și am pus mâna pe mâini… și erau calde… Și parcă se chinuia să se prefacă în continuare, cumva nu voia s-o descopăr… Dar n-a mai putut și a izbucnit în plâns.
Cum să visez așa ceva? Ce înseamnă?
Nu mai pot… nu mai vreau vise, nu mai vreau să dorm, nu mai vreau nimic…

Categorii: Note de vară  Etichete:  18 Comentarii