Acum 4 ani, în 2007, am început acest blog (mă rog, altul, nu era de la început andreeam.net) cu melodia asta:
Era dintr-un film care mi-a plăcut foarte mult – If only 
Țin minte că prima temă a blogului de atunci… era ușor transparentă și cu o lalea fixă în stânga. De ce vă spun de temă? Citeste in continuare… »
Undeva într-un draft, aveam chestia asta de demult:
Ce e mai bine? Un adevăr dureros, dar imediat sau prelungirea cu cât de mult posibil a presupusei stări de bine?
Well, stau ca pe ace de ceva zile, din cauza mogâldeței mele Miura. A trecut de prima perioadă de călduri, mă rog, cu ceva evenimente (a intrat un câine în curte într-o noapte de am găsit a doua zi o baltă de sânge, Miura nu avea nimic, deci bănuiesc că n-a sfârșit prea bine intrusul), iar acum am așa un dubiu cum că ar putea avea pui. Mi se pare că e… altfel, pur și simplu așa văd eu. Aștept să merg acasă, s-o duc la vet să aflu exact.
Ideea e că sunt entuziasmată, deși inițial eram foarte supărată pe treaba asta, dacă ar fi să fie… mi-a trecut. Și deja am început să răsfoiesc iar petshop-urile, în căutare de tot felul de accesorii, ca atunci când era micuța mea, well… mică De o palmă mică! De când așteptam să crească s-o pot lua acasă.
E un câine atât de devotat, că merită ce e mai bun. Citeste in continuare… »
One Republic – Good Life
When you’re happy like a fool, let it take you over
When everything is out, you gotta take it in
I’m taking a mental picture of you now
‘Cuz hopelessly
The hope is we have so much to feel good about.
Încă nu mi-a trecut dorința de a sta într-o dimineață, pe o terasă, undeva la munte.
Încă nu mi-a trecut frica de viitor, fiind așa o perioadă de ”schimbări” acum, termin facultatea (sper), caut master, caut job (deși lucrez și acum), caut să aflu ”unde”. E nesiguranța aceea pentru ”ziua de mâine”.
Încă nu m-am împăcat cu… instabilitatea? (nu știu dacă e cel mai bun cuvânt) unei noi relații, că a trecut ceva timp, dar învăț și e frumos. Orice lucru se construiește pas cu pas, ”racul” de mine care trebuie să aibă totul sigur, tre’ să accepte asta și să lase lucrurile să decurgă cum… va fi Ce știu, e că zâmbesc mai des, mă trezesc mai devreme, visez cu ochii deschiși mai mult și țopăi când știu că vine.
Încă îmi amintesc cum mai umblam desculță la țară, apropo de poza găsită. Citeste in continuare… »
Pentru că tindem să apreciem lucrurile doar după ce le pierdem și pentru că tindem să reproșăm când pierdem, dar nu și să mulțumim când primim.
alexandra ungureanu-ai sa stii
Știți momentele acelea de după ce se întâmplă ceva urât/greu în viața noastră, când… căutăm răspunsuri la ”De ce? De ce mie? De ce acum? Ce am facut rău?” ?
Nu știu dacă ateii fac asta (de fapt sigur nu), dar eu una în întrebările astea din gândul meu… cred că vorbesc cu El. Oarecum căutăm involuntar un ‘vinovat’… e mult spus, dar eu având credința că El așează lucrurile cum dorește, normal că Lui îi pun întrebările.
Mă întreb, bineînțeles, ce am făcut să merit asta, dacă am fost o persoană atât de rea încât să fie corect ce s-a întâmplat.
Dar apoi, când mă calmez și trec peste, realizez că… Dumnezeu nu dă mai mult decât poate duce fiecare Ai crede că nu ești puternic poate? Ei, află că după ceva grav întâmplat, vei afla cât de puternic ești. Pentru că vei reuși să treci peste. Vor fi zgârieturi, cicatrici, dar rana va fi închisă.
Fie de timp, fie de… altceva.
De puțin timp mi se întâmplă și ceva frumos. Citeste in continuare… »
…dilemelor existențiale de dimineață.
De ce cănile au doar jumătate de inimă?
PS: Draperii trase, soare afară, frig, dar 3 în 1 lângă mine, șosete pufoase și… îmi imaginez că sunt pe o terasă la munte.
Dacă ești în căutare de un animăluț adorabil, contactează-mă și îți arăt "oferta", cel puțin din Iași.
Pisicute 3-6 luni - Iasi
Relatii la 0741 271 745, între orele 15 – 21.
