S-au schimbat destul de multe în ultima vreme, poate e vremea să mă schimb și eu un pic, să nu mai fiu așa leneșă și delăsătoare…
Voi încerca să refac blogul ăsta, iar dacă cineva (eu) nu ține cu mine, atunci în septembrie când va expira domeniul probabil nu-l voi mai reînnoi.
De o lună este primăvara, teoretic, deși weekendul ăsta a plouat și cu puțini fulgi, astăzi este soare.
Încerc să aduc soare și în inima mea, încerc să accept ce se întâmplă, să mă gândesc că așa e mai bine, că poate cineva (mama) de sus are grijă și de mine și poate viitorul e promițător. Tot ce pot spera e la bine nu?
Da, sunt tânără, da, abia termin facultatea, abia sunt la început de drum cică, păcat că singură, dar ce nu ne omoară ne face mai puternici. Iar eu n-am de gând să mor prea curând 
Rămâne pe poziții ideea de a pleca la Cluj, în sfârșit, deși nu regret nici că am fost în Iași până acum. Am ales ce mi-am dorit, am vrut să fiu aproape și de tata în clipele grele și de o iubire. Și am fost, a fost frumos, tata e mai bine, iubirea a trecut, acum pot merge la Cluj liniștită.
O să fiu mătușă! 
De un băiețel care sper să mă placă 
Să nu-mi spună tanti Cioara cum îi ziceam eu mătușei mele, Anișoara.
Sper să am cât mai curând o casă a mea, o garsonieră, o chestie mică, orice, mă satur din ce în ce mai mult de ideea de a sta în chirie, cu alte persoane inițial străine, cu care să nu fiu compatibilă, fiecare cu tabieturile sale. Plus stresul când se decide vreunul să plece, caută pe altcineva, plătește singur până găsești etc.
Aș vrea să schimb cum sunt, așa introvertită. Eu nu știu să-mi țin aproape persoanele care odată le consideram prieteni. Când sunt chemată de un grup la un suc sau ceva, uneori merg dar mă satur repede și vreau să plec acasă, alteori… refuz din prima că sunt prea comodă sa ies din casă. Voi vedea pe parcurs ce pot face, dacă e nimic, atunci să încerc să mă împac așa cum sunt și să fiu fericită.
Va veni soarele și pe strada mea…
>:D<.
Terminarea unei relatii nu e neaparat un sfarsit. Poate fi un inceput spre ceva mai bun, o indrumare spre locurile unde trebuie sa mergi/fii pentru a gasi ceea ce ti se potriveste si ceea ce ai nevoie.
Intotdeauna trebuie sa fie intai rau, pentru ca mai apoi sa fie bine. Asta am invatat in trei ani de psiho :)).
Abia asteept sa vii la Cluj :D
Cu ultima parte, ma regasesc complet. Uneori cred ca sunt prea antisociala :))..mi-e asa greu sa ma urnesc din loc uneori..incat pierd relatii..Alteori parca mi-e aiurea sa ridic si telefonul sa-ntreb pe unii altii de sanatate.
Cliseic, dar tot raul spre bine, capul sus si spor in toate!
nu ești singură :*
Andreea, un singur sfat daca-mi este permis: nu renunta la blog.
Cand te simti aiurea mananca o ciocolata sau o îngheţata de zmeură şi lămâie de la Rida.
Reclame Tv, de unde stii de inghetata? Sau in orice caz, ai nimerit-o
Unii care intra pe aici mai citesc si “Despre Dida”, ca asa e frumos.
Aceste momente “negre” din viata tuturor sunt foarte grele. Intr`adevar. Prietenii adevarati sunt esentiali in astfel de momente pentru a ne ajuta cu o vorba buna si sfaturi utile.
Iti doresc sa treci cat mai usor si raepede peste aceste zile triste si sa incepi sa te bucuri de noua viata, pentru ca viata e frumoasa si merita traita din plin. Totul depinde de alegerile noastre ca sa ne facem viata cat mai buna.
Succese si spor in toate >:D<
>:D< o sa fie bine ai sa vezi….sigur mama ta a aranjat ceva mai bun pe viitor….as vrea sa mai fim ca pe vremuri…sa iti fiu alaturi…:((
Nu aş dori asta…, deşi iniţial nu prea mă bucuram că ţi-ai făcut blog…
Spunea Reclame TV ceva de ciocolată. Ciocolata caldă… e mereu…
Eu nu vreau să te schimbi…
Nu e nimic de ştiut. Cine ţi-e prieten îţi rămâne mereu aproape, necondiţionat, fără să faci ceva în acest scop…
Ca să completez ce spuneam mai sus…
Subtitlul Sentimente… la prima vedere pare a se referi la blog. Eu îl văd ca o caracterizare a ta… Datorită faptului că ele te copleşesc eşti introvertită. Oare de ce lucrul care e cel mai de preţ este ignorat de căte toţi?
Mi-aş dori aşa de mult un zâmbet…în schimbul altui zâmbet, la fel de amar…