- Nu știu, nu prea am mai vorbit.
- De ce?
- …
Cred că… nu știu eu să țin persoanele aproape. Mă sperie? Sunt prea comodă și evit de multe ori să ies. Mă retrag în carapacea mea mereu și prea puține persoane îndrăznesc sau ajung în interiorul ei.
Vreau la munte… Totuși nu singură.
PS: E iarnă. Și nu se simte.
Ei carapace, ţi-e lene… economiseşti timp să te joci cu Melo. Ea e de vină!
@lupul: tu chiar nu ai prins ideea? directia – munte… NOW!
Ei n-am prins ideea, ştiam ideea dinainte să apară articolul….
Pai si ce mai cauti la Galati?
Fiecare moare singur.
Ceea ce ai scris mai sus e o primejdie mai mare decât ar părea… A nu ţine aproape cu timpul se transformă în a îndepărta, fără să-ţi dai seama.
Ceea ce e în carapace ar trebui să fie îndeajuns să rezolve orice problemă, dar raeori se întâmplă aşa…
Prea puţine? Eşti sigură că ajunge cu adevărat cineva?