Liceul. Locul unde se formează prietenii. Locul care îţi demonstrează cât sunt ele de reale şi care obligă practic la păstrarea lor. Cam cât durează liceul.
Mai departe depinde doar de noi.
Cu câţi colegi din liceu, prieteni buni p-atunci şi mereu împreună, mai ţii legătura acum? Şi prin legătură nu mă refer la 2 vorbe pe mess din an în paşte. Surprinzător răspunsul, comparativ cu ce era atunci?
Înseamnă că au fost prietenii false, de nevoie, din obligaţie pentru că petreceai mult timp în clasa aceea şi trebuia să socializezi? Socializarea nu înseamnă prietenie…
Drumuri diferite, oameni noi? Şi ce?
Faptul că mai cunoaştem oameni noi sau suntem în medii diferite apoi nu presupune automat să nu vă mai vedeţi deloc. Ba mai mult, pe atunci era un coleg poate prima persoană pe care o sunai când se întâmpla ceva interesant sau neplăcut în viaţa ta. Acum de ce s-au oprit telefoanele?
Vorbesc de liceu orientativ, la facultate e cam acelaşi lucru, o termini, rupi legături, te căsătoreşti şi ai pretextul să răspunzi cu ”am familia mea acum, nu am timp”.
Odată cu experienţa câştigată în timp, devenim tot mai precauţi, mai pretenţioşi şi mai temători de un nou cuţit în spate. E tot mai greu să-ţi faci prieteni. Da, ai oameni cu care ieşi la un suc în grup, nu spun că stai izolat, ai cu cine ieşi, dar îi consideri prieteni? Şi reciproc?
Parcă e un lacăt care se închide odată ce ai intrat într-o anumită comunitate şi care se deschide când pleci. Pentru totdeauna rămâne deschis apoi. Nu mai păstrează nimic…
Mai grav e că tu ai cheia.
Cei mai buni prieteni ai mei si grupul in care ma simt cel mai bine e cel din liceu. In vacanta de vara am petrecut practic tot timpul impreuna, vorbim saptamanal sau chiar zilnic (sms/tel/mess) si ne vizitam in orasele in care suntem individual sau in grup. La fac mi se pare mai greu sa-ti faci un grup ca cel din liceu (sau cel putin asa a fost in cazul meu) pentru ca lumea nu prea e dispusa de colaborare. Cel putin anul trecut cand am fost in Iasi, mereu lansam o invitatie de suc, toata lumea se anunta, insa la momentul cu pricina ne trezeam aceeasi 3-4. Pe cand la grupul din liceu mereu cand s-a stabilit un eveniment sau o iesire sau ceva, grupul a fost acolo
La chestii de ieşit cu grupu am ieşit cu toţii, şi în liceu şi în facultate. Am noroc cu chestia asta. Dar cu cei din liceu s-a pierdut legătura, adică nu mai e ca atunci… Mă mai văd cu vreo 4-5 că-s tot la info, singura care mi-a rămas mereu a fost Licu.
M-am văzut recent cu un fost coleg şi nu mai aveam ce să discutăm… cum e posibil?
De ce nu mai tinem legatura cu cei din liceu? Poate din cauza ca tocmai scoala a fost cea care a reunit pentru un anumit timp datorita intereselor comune, colegii intre ei? La facultate este cel mai usor sa-ti formezi camarazi mai temeinici datorita varstei, preocupatiilor. Cred ca cel mai important este ca si caracterele colegilor sa se potriveasca, si nu cred ca in perioada liceului se acorda prea mare importanta, in fond sunt doar niste copii. Plus ca daca stai la camin pe durata facultatii, perioada va fi cu mult mai prodigioasa in privinta prieteniilor de orice fel.
Da bine ca ai scapat….si aici cum e?
Habibi, habibi si numai. Asta e dovada “prieteniilor”. si cand te gandesti ca pe unii colegi ii stiam din clasa 1.
am fost cumva sursa de inspiraţie a acestui post
?
Prieteniile sunt ca oamenii. Schimbători. Mai ales în liceu şi în facultate. Aia e perioada în care te formezi, perioada în care îţi dai seama ce vrei de la un prieten, de la omul de lângă tine. Ş’apăi oamenii nu se dezvoltă la fel. Ei se schimbă ca şi tine. Şi odată cu ei şi cu tine şi relaţia.
Am prieteni pe care-i ştiu de când eram într-a I-a şi cu care dacă ies din nou (ne vedem mai rar) o să fie totul la fel cum era înainte să plece prin alte ţări. Dacă nu ai oamenii lângă tine, nu înseamnă că nu-ţi sunt prieteni. Ci doar că nu sunt lângă tine