Am avut recent o discuţie şi am realizat ceva de la o întrebare simplă şi un răspuns sincer.
”De unde eşti?”
”BotoşaniAbia aştept să plec de aici”
Oraşul nu contează. Adică nu e vorba de Botoşani neapărat, ci în general de oraşele mai mici sau… sau nu. Cred că şi cei din oraşe mai dezvoltate vor să plece. Doar că ei aspiră direct poate la oraşe din afară.
Oricum, ideea e că vrem să plecăm majoritatea, din oraşele noastre natale. De ce?
Dacă nu le luăm separat, mari şi mici, bănuiesc că… din plictiseală? Te saturi de acelaşi oraş, în care ai stat poate mai bine de 20 de ani, în care îi ştii fiecare străduţă, parc, şcoală şi vrei să cunoşti altceva. Bun, dar poţi cunoaşte şi fără dorinţa de a pleca. Însă ideea de nou şi probabil speranţa (falsă sau nu) că acolo ar fi mai bine, că oamenii sunt mai buni, că nu sunt atât de multe accidente şi ţi-ai putea dezvolta o afacere te împinge acolo. Până ajungi să cunoşti tot şi acolo şi realizezi că nu e chiar aşa de mare schimbarea.
Din oraşele mici, se cam înţelege. Puţine oportunităţi, ştii deja feţele tuturor oamenilor, nu le ştii numele, nu îi saluţi pentru că nu îi cunoşti propriu-ziu, dar ştii că i-ai mai văzut. În astfel de oraşe dacă sunt deja 2 firme într-un anumit domeniu, a 3a deja e concurenţă enormă şi a 4a nu mai are ce face.
Din oraşele mari, ei bine… unii ar spune: Ce mai vor ăia? Cei din Bucureşti, Cluj, Timişoara, Iaşi? Ţintesc probabil mai sus şi se lovesc de cei care vin din afară de la un master. Şi asta cântăreşte mai mult… Deci vor şi ei să plece.
Toţi vrem să plecăm, majoritatea tinerilor. Toţi avem impresia că undeva, în altă parte decât unde suntem, e mai bine. Poate e… sau poate e doar până când ajungem să cunoaştem la fel de bine precum locul de unde am plecat.
Eu n-aş prea ţine să plec, mie chiar îmi place Galaţi, dar dacă voi fi nevoit să plec îmi place să cred că n-am s-o fac definitiv.
Cred ca lupul are dreptate, nu poti pleca definitiv pentr ca oriunde ai ajunge cand te gandesti la orasul natal, te gandesti acasa….. E bine cand te gandesti sa pleci mai departe, pentr ca te gandesti cum sa evoluezi, daca te limitezi la locul unde ti-e comod inseamna ca nu ai curajul sa experimentezi mai departe. Asa e, uneori ne lovim de grutati, uneori esuam si ne gandim ca acasa ne era mai bine, insa daca ne ridicam atunci can suntem la pamant si avem curajul sa mergem mai departe inseamna ca am devenit maturi . Si pasarile isi iau zborul la un moment dat si parasesc cuibul mamei, noi de ce nu am face-o?
scuze pentru greseli dar ma grabesc foarte, foarte tare. pup
e în natura umană (şi nu numai) instinctul de a părăsi cuibul. dacă pe vremuri copiii plecau de la sat la oraş, acum mutarea se face de la oraş la capitală sau de la oraş la metropolă. mă rog, you get the point
nu e un lucru rău că părăseşti oraşul natal întotdeauna. spun asta pentru că de cele mai multe ori schimbările de genul ăsta sunt schimbări care te ajută la dezvoltarea ta pe termen lung, schimbându-ţi viziunea asupra vieţii de zi cu zi. altfel spus, ai văzut ce papă-lapte sunt cei care rămân până la adânci bătrâneţi sub aripa ocrotitoare a părinţilor? eu văd cu ochi foarte buni mutatul în alte oraşe! ce-i drept, văd cu ochi la fel de buni şi întoarcerea în ele, după o anumită perioadă
Dar poţi fi în acelaşi oraş cu părinţii şi să locuieşti în casa ta, deci să părăseşti cuibul părinţilor, să te dezvolţi tu. Asta ţine de fiecare persoană, cât vrea să depindă de părinţi. Unii nu vor nicicum să ceară ajutor sau să primească.
De ce se asociază plecarea din oraş cu luat zborul din căminul părintesc?
da, siiiiiiiiiiiigur că da! având părinţii în acelaşi oraş, cel mai probabil aceştia îşi vor croi drum în viaţa ta mai uşor decât atunci când trebuie să parcurgă ceva km pentru a-ţi face o vizită
în special atunci când stai în altă casă.
Şi ce e greşit la asta? Normal că ţii legătura, dar stai separat de ei, ai viaţa ta, deciziile tale, îţi faci tu de mâncare, speli, cumpărături, plăteşti facturi, vii, pleci…
“Toţi vrem să plecăm, majoritatea tinerilor. Toţi avem impresia că undeva, în altă parte decât unde suntem, e mai bine.
Poate e… sau poate e doar până când ajungem să cunoaştem la fel de bine precum locul de unde am plecat.”
Ultima propozitie citata este adevarata, dar, depinde si de individ.
Depinde si de motivatie. De ce pleci ? Pt ce ? Ca sa fii independent ( fata de parinti sau de asteptarile lor ), sau sa incerci o afacere care, nu ar avea izbanda mare unde esti, sau ca sa reusesti sa fii in top, sau sa ajungi sus financiar, sau ca sa faci ceva ce vrei si iti place, desi toti sunt impotriva ta sau te critica. Multe motivatii pot fi. Sunt destui care renunta insa, la prima atitudine de critica sau dezaprobare din partea apropiatilor.
Eu voiam sa merg in Venezuela sau, intr-una din tarile sud americane, dar, deocamdata, necunoasterea limbii engleze ma tine pe loc.
Cred ca fiecare ar trebui sa-si urmeze talentele si visele, sa faca ceea ce-si doreste sau, crede ca va reusi. Nu ce cred ceilalti c-ar trebui sa faca, ci, ceea ce crede el / ea ca i-ar place / l-ar implini.
E mult mai rau in alta parte.
eu sunt din Iasi si am vrut sa plec mai intai la cluj, apoi la bucuresti [in afara am fost plecata cu burse, dar n-am vrut sa raman acolo]. am vrut sa plec mai intai pentru a face facultatea in alt oras departe de parinti si apoi sa fac masterul la bucuresti pentru oportunitatile de lucru, dar din diferite motive n-am mai plecat. si acum, aici, in iasi, mi-e probabil de 3 ori mai bine decat mi-ar fi fost daca as fi ajuns la bucuresti… si desi aveam impresia ca daca plec evoluez, acum ma simt implinita aici si in fiecare zi imi dau seama cat de mult imi place orasul.
nu stiu prea bine ce inseamna sa stai intr-un oras mic, dar cred ca te poti realiza oriunde si poti evolua oriunde daca acolo “ti-e locul”. te poti intoarce acasa dupa facultate si sa iti fie foarte bine acolo in oraselul ala mic, nu cred ca e un regres.
nu conteaza unde esti, atata timp cat tu te simti bine. nu cred ca te defineste marimea orasului in care ramai sau esti implinit doar daca pleci din tara.
implinirea personala sta in mai multe lucruri…
recitind comentariile… nu faptul ca ramai langa parinti te face papa lapte, ci modalitatea in care parintii iti dau libertate, te lasa sa decizi, te lasa sa ai viata ta si nu se baga in ea chiar daca stai aproape de ei.
Eu am plecat in urma cu 10 ani, m-am adaptat, m-am obisnuit si intr-o mare masura imi si place in Bucuresti. Totusi, m-as intoarce acasa. Ce ma retine? Jobul, adica joburile noastre.
Eu locuiesc in bd. e oras cu 66.000 mii de locuitori..
oricum va trb sa plec ca nu exista facultate.
Iulia, de ce te-ai întoarce?
Annie, da, dar nu mă refeream la o plecare din asta ”forţată de împrejurări”. Ci din propria iniţiativă, dorinţă..
Dacă ai fi avut facultăţi în Bârlad, ai pleca totuşi în Iaşi/Bucureşti etc?
Da.
Pentru ca urasc lumea din bd.
Pentru ca am obosit
Eu sunt din Iasi si nu vreau sa plec. Evident, poate inca n-am varsta la care ma gandesc ce voi face la facultate cand o sa am nevoie de niste surse de venit proprii, si asa mai departe, dar… Orasul meu natal chiar imi place, si nu l-as schimba nici macar cu un oras din afara. Nu stiu de ce, poate-mi voi schimba parerea peste ani…
Si sa stii ca si in orasele mari ajungi sa vezi aceleasi chipuri zilnic, sa cunosti cate 4-5 oameni din fiecare zona.
Poate sunt subiectivă, dar şi mie îmi place foarte mult Iaşiul
Stii cum e omu’ …nu se multumeste cu ce care.
Eu cred ca cei ce locuiesc in orasele mici…sunt dornici de a avea mai multe posibilitati…iar cei ce stau in orase mari..aspira la …din ce in ce mai mult.
Pacat totusi..ca sunt atatia care.si parasesc locurile natale…sunt amintiri…ce raman…
Mie una mi.ar fi greu sa.mi parasesc orasul…chiar daca am 14 ani.Sunt foarte legata de el…de tot ce am trait pe strazile lui…chiar daca le.am traversat de mii de ori…
Eu unul, m-aş întoarce cu drag înapoi în Botoşani. Am fost zilele trecute acasă doar ca să beau o cafea pe Unirii la 7 dimineaţa, cînd lumea încă nu foşneşte pe străzi şi soarele e numai blînd. Sincer, ce e aşa de rău în Botoşani? Faptul că nu avem un mall sau că la intersecţie nu-ţi flutură nimeni pistolul / sabia ninja pentru că n-ai plecat de pe galben?
Oau, am dat peste un blogger de Botosani! Ce sa zic, incantata de cunostinta! Am plecat si eu din Botosani acum 8 ani si am ajuns la Cluj, desi trebuia sa fac facultatea la Iasi initial. Nu regret deloc, mereu am vrut sa plec din orasul acela nu pentru ca nu ma multumea orasul in sine (desi probabil ca era si asta, dar nu imi mai aduc aminte), ci pt ca am vrut sa scap de parinti. Vroiam sa ma descurc singura si sa fiu libera mai ales, sa nu ma cunoasca lumea cand trec pe strada, sa ma pot imbraca cum vreau, sa imi pot face parul cum vreau, sa pot umbla cu cine vreau fara a afle ai mei si sa imi arunce in fata presiunea sociala si “teoria caprei vecinului” care e atat de urcata in slavi in Moldova mai ales.
Asta nu inseamna ca nu mi-e drag Botosaniul ca oras. Mi se pare frumos si linistit, dar de multe ori oamenii lasa de dorit.
M-am intalnit de Craciun cand am fost acasa cu un coleg din gimnaziu. Pe vremea aia era frumuselul clasei si toate fetele mureau dupa el. Iar acum arata ca badea Ion de pe varfu’ dealului… O fi fost vina orasului oare? Un prieten de acolo asa a pretins…
PS. Imi place blogul tau si imi vad ca ai o intreaga colectie de bloggeri botosaneni. Cul! Mi-ar placea sa mai stau la o poveste cu tinerii actuali ai Botosaniului!
si in orasele mici merge doar pe pile si relatii
cei care se stiu intre ei privesc cu dispret spre prostime
mai bine pleci intr un oras mare unde te pierzi intre oameni
@Shinju: e posibil sa nu se fi schimbat el asa de mult, ci doar sa iti fi largit tu perspectiva.
Oricum ai da-o e bine sa pleci, ca si experienta. Indiferent daca o faci definitiv sau nu.