Capsează-l.

Te doare burta. Iei o pastilă. Sau mănânci. Sau vizitezi baia. Sau în cel mai sever caz, mergi la doctor.

Dar când te doare sufletul, la ce doctor să mergi? Sau ce pastilă să iei?

Persoana care ar inventa un leac eficient pentru așa ceva și care să nu fie ”ieși cu prietenii și distrează-te” sau ”afundă-te în muncă ca să nu te mai gândești la ce doare”, cred că s-ar îmbogăți peste noapte.

Știți cum e, pentru sănătate se dă oricât. Iar deseori se spune că nici cu toată averea pe care o ai nu o poți cumpăra. Și de foarte multe ori, sănătatea e îngreunată fix de munca asta agresivă de a face bani, bani, bani. Și lipsa timpului de a vedea un medic pe parcurs. Ce ironie, nu? Te îmbolnăvești de cât alergi și te afunzi în muncă, ca ulterior să nu te poți folosi prea mult de banii ăia pentru a te face bine. Mă rog, asta e altă discuție.

Dar cât de stupide sunt sfaturile de genul ”dă o petrecere, ieși cu prietenii…”. Nu știu dacă voi ați încercat sau poate ați fost nevoiți. Poate a trebuit să mergeți la o nuntă, la o aniversare ceva când nu vă simțeați chiar bine pe înăuntru. Cât v-a ajutat? O glumă de la masă nu șterge ce ai în suflet. De multe ori nici nu îți schițează zâmbetul, pentru că deși nu te mai gândești constant la problemă, ai starea aceea deprimată că știi că există, e acolo, doar nu e declanșată de față cu toți.

Apropo de articolul lui.. Eu nu prea am avut dureri din dragoste (nu intru în detalii), dar am avut destule în care m-am simțit vinovată știind că poate din cauza mea (da, e cu ”poate”) cineva se simțea mizerabil atunci. Iar un simplu, chit că sincer, ”Îmi pare rău” sau ”Regret că situația e așa” nu ajută prea mult.

Se măsoară în timp vindecarea a sufletului? Sau se cântăresc greutățile pe parcurs? Cu sau fără bandaj?

Dar un gol din suflet cum îl umplem?